Capitolul 14.

4.8K 283 11
                                    


Te las 5 minute singură și tu deja intri în belele?


  Au trecut doar câteva zile de la audiții, dar deocamdată nici un răspuns. Bree s-a ținut de cuvânt și-n următoarea seară s-a dus cu băieții în club. A încercat să mă târască și pe mine în chestia asta, dar nu aveam chef. Așa că mi-am petrecut seara stând în pat, mâncând pizza și privind filme proaste din anii 90.

–Să mergem, Av! Mă trezește albăstrica la realitate și amândouă ne ridicăm de la masă.

Din fericire am o fereastră liberă în care pot să-mi mai pierd timpul prin bibliotecă.

–Ne vedem mai târziu? Mă întreabă zâmbind și dau din cap aprobator.

Pe drum, fiind cu ochii în telefon, încercând să-i scriu verișoarei mele un mesaj, în care îi explic că dacă mai ajunge o singură dată la director, nu va mai vedea nici un ban de la mine, mă lovesc puternic de un corp solid, căzând pe jos împreună cu caietele pe care le țineam în brațe.

La dracu, de ce mi se întâmplă numai mie asta?!

Îmi ridic capul pregătită să-i zic vreo două de mă-sa celui care m-a doborât, și dau de un tip blond.

–Îmi pare rău! Spune și îmi întinde mâna, lucru ce mă face să-mi abțin cuvintele pe care eram dornică să le rostesc.

Mă ridic de pe jos și îmi adun cărțile sub privirea atentă a acestuia, care mă privește rânjind, lucru ce mă face să mă încrunt și să fiu pregătită să-i trag vreo două dacă se mai holbează mult la mine sau mai rău, dacă încearcă ceva.

–Max! Se prezintă, în timp ce-mi întinde mâna.

Dau să-i răspund, dar acesta mă întrerupe:

–Avril, știu, tu ești noua boboacă cu care și-o trage Black! Spune, iar cuvintele sale mă lasă mască.

–Ce dracu? Nu mi-o trag cu Xander! Mă apăr nervoasă.

–Păpușa, nu e nevoie să mă minți! Tot campusul știe deja, așa că nu mai e nevoie să te ascunzi.

–Nu ascund nimic, idiotule! Răbufnesc nervoasă.

–Și totuși, ce a văzut Xander la tine? Nu ești cine știe ce! Vorbește, în timp ce mă examinează atent și deja răbdarea mea s-a spulberat.

Următorul lucru pe care îl fac, e să-l lovesc din plin cu pumnul în maxilar. Și o fac cu toată puterea, încât să-i înorc capul la spate.

În timp ce-mi scurtur mâna, care amorțise, acesta își întoarce capul spre mine, ducându-și două degete la gură și nu pot să-mi abțin rânjetul când observ că buza-i sângerează.

–Acum, sunt cine știe ce?

–Înțeleg ce a văzut Black la tine, ești brutală! Deduce rânjind.

–Dispari, javră! Mârâi și când îmi propun să-i mai trag una, îmi prinde mâna la țanc.

–Nu așa repede, păpușă!

Simt cum sunt lipită cu putere de un dulap și scrâșnesc din dinți la contactul rece cu metalul.

–Dă-mi drumul!

–Nu prea cred!

–Am spus să-ți iei labele jegoase de mine, imbecilule! Rostesc nervoasă și următorul meu gest i-a făcut un mușchi facial să i se zbată pe obraz.

Gestul meu fusese scârbos și deloc potrivit pentru o fată, dar mă bucuram nespus de mult să văd că pe fața sa era acum salivă.

–Nu vrei să te pui cu mine,
dulceață! Mă averizează, eliberându-mi o mână pentru a se șterge scârbit cu mâneca de la bluză.

Dintr-o dată, e tras cu putere de bluza și lipit cu forță de ușile dulapului de lângă, pe hol un zgomot puternic auzindu-se.

Privirea mea speriată fuge spre salvatorul meu si constat cu stupoare că acesta e nimeni altul decât Xander. E ceva cu băiatul asta și apărutul său la momentele potrivite!

–De fapt, tu nu vrei să te pui cu mine, dulceață! Rostește brunetul cu venin și îl observ pe blond cum înghite speriat în sec. Te las 5 minute singură și tu deja intri în belele? Întreabă ironic, în timp ce respir ușurată.

–Mă descurcam dacă nu observi! I-o întorc arțăgoasă, scuturându-mi hainele, el dezaprobându-mă din cap.

–Cât despre tine! Mârâie și își întoarce atenția asupra blondului de pe jos.

–E-eu... Începe panicat, dar aparent și-a pierdut cuvintele în fața bestiei înspăimântătoare, care părea că e gata să-l sfâșie în bucăți. Îmi pare rău, nu am vr-

–Nu ai vrut să ce?

Xander era nervos și vedeam în ochii săi o privire întunecată, ce-ți dădea fiori pe șirul spinării. Nu mai întâlnisem până acum aceasta latură. Latura periculoasă care era în stare să te distrugă fără să clipească, fie fizic sau psihic.

–Xander, lasă-l! Îi cer, punându-mi mâna pe brațul său încordat.

Nu dădeam doi bani pe tipul asta, dar nu-mi doream ca brunetul să aibă probleme din cauza mea.

–Îmi pare rău, f-frate! Spune băiatul și observ spaima din ochii săi.

–Nu sunt fratele tău! Scuipă Xander cuvintele și-l împinge cu putere pe jos. Dispari! Tună nervos și acesta încearcă să se ridice.

Într-un final, blondul pleacă speriat, abia șchiopătând.

–Ești bine? Ți-a făcut ceva? Te-a rănit? Mă bombardează cu întrebări, analizându-mă atent.

–Sunt bine.

–Sigur?

–Sunt bine, Xander.

Acesta vrea să vină spre mine, dar mă dau cu un pas în spate.

–Tipul ăla mi-a spus că eu sunt una din tipele cu care ți-o tragi. Îi mărturisesc și îmi încrucișez brațele.

-Ce dracu? Îl omor! Urlă furios cu gândul să ducă după el și să termine ce a început, dar îl opresc la timp.

–De ce ar crede una ca asta, Xander?

–Nu știu, Avril! Eu unul nu m-am apucat să strig în gura mare prin tot campusul că ți-o pun! Se răstește și îmi dau seama că nu el a pornit zvonurile astea.

–Îmi pare rău dacă crezi că te-am acuzat de ceva! Mă scuz în momentul în care realizez că poate am exagerat.

–Crezi că aș fi atât de josnic, încât să pornesc niște zvonuri false? Mă întreabă și oftez, dându-i dreptate.

Xander nu e genul de băiat,
căruia să-i placă drama sau genul care să inventeze niște bârfe pe care să le lanseze mai apoi prin campus. Dar știu sigur că existau multe zvonuri prin campus despre el și partidele sale.

–Îmi pare rău că am exagerat!

–Nu ai de ce să-ți ceri scuze! Mie îmi pare rău că m-am comportat ca un dobitoc!

–N-ai de ce! M-am obișnuit deja cu dobitocul din tine. Răspund rânjind, iar brunetul începe să râdă.

–Ai planuri?

–Nu?

–Bun! Să mergem să mâncăm ceva. Face dobitocul cinste!

–Nu pot refuza o așa ofertă.

–Perfect! Sunt lihnit! Spune și își așează o mână după umerii mei, trăgându-mă după el.

Playing dirty Where stories live. Discover now