Playing dirty

Capitolul 28.

Cu drag, Ariel.
★

Privesc de pe acoperișul hotelului, orașul în care am copilărit...orașul care nu mi-a adus decât suferință. Priveam cum lumea își vedea în continuare de cursul ei, în timp ce eu stăteam pe loc.

Duc țigarea încet între buze și trag adânc fumul toxic în piept, eliberându-l mai apoi.

Mai devreme am leșinat...și totuși, m-am trezit în întuneric, fiind în delir, crezând că visez...dar, din păcate, nu a fost așa.

Țin în mână scrisoarea ce îmi e destinată, doar că nu am curajul să o deschid. Orice aveam să găsesc înăuntru, o să mă distrugă, iar eu nu eram sigură că o să fac față unei alte lovituri.

–De ce nu mă miră să te găsesc aici? Tresar speriată la auzul tonului răgușit a lui Xander.

Îmi întorc privirea spre el, iar cearcănele proeminente de sub ochii săi îmi indică că nici el nu a putut să doarmă prea bine.

Se așează lângă mine, privindu-mă cercetător, deși eu ezitam să o fac.

–De când ești aici?

–Sunt bine, Xander!

   Încercam să-l conving că nu are de ce să-și facă griji, chiar dacă știa la fel de bine ca și mine, că mințeam cu nerușinare.

–Nu asta te-am întrebat. Mă mustrează supărat, în timp ce îmi dau ochii peste cap.

–De la 6. Am vrut să văd răsăritul. Răspund, fixându-mi atenția pe ocean, evitând în continuare să-l privesc.

–Nu ești deloc bine, Starr, oricât ai continua să spui lucrul asta.

–Am nevoie de puțin timp. Atât. Oftez.

Ajunsesem în punctul în care nu știam dacă încercam să-l conving pe el că o să fiu bine sau pe mine.

–Știu că doare, dar voi fi aici să-ți reamintesc că nu trebuie să înduri toate astea de una singură. Mă ai pe mine, pe Bree, chiar și pe băieți!

–Atâtea cuvinte rămase nespuse. Toate sunt o mizerie amestecată în capul meu, dar "adio" nu era printre ele.

–Știu, iubito.

Îl aud cum oftează zgomotos, dar alege să nu mai spună nimic și să privească răsăritul împreună cu mine.

În alte circumstanțe, mi s-ar fi părut un cadru chiar romantic  —noi, oceanul și lumea la picioarele noastre. Doar că din păcate, circumstanțele mă forțează să-mi pun viața pe pauză și să fac un pas în spate, pentru a decide ce ar trebui să fac în continuare.  

Împunsă de un puls de aderenalină, arunc țigara din mână și rup violentă hârtia plicului sub privirea lui Xander.

–Starr, nu! Nu trebuie să faci asta acum!

Era îngrijorat. Dar cine îl putea învinovăți? Știam amândoi cât de instabilă puteam fi, doar că eu alegeam să mă prefac că nu era așa.

–Ba trebuie! Mă răstesc, în timp ce scot scrisoarea, aruncând plicul pe undeva la întâmplare.

                          "Dragă Starr,