Playing dirty

Capitolul 51.

La dracu, eu sunt furtuna!
★

   –Ce naiba ați făcut atâta timp sus?

Pot jura că vocea lui Klaus îmi provoacă migrene. Eu și Xander doar ne aruncam priviri cu subînțeles pe furiș și ne trântim pe canapeaua neagră de piele, chiar în fața fotoliului pe care Voldemort stătea, trăgând alene dintr-un trabuc, rezemându-mi capul de umărul brunetului.

   –În cât timp plecăm? Xander întreabă, în timp ce-și aprinde o țigară, trecându-și o mână după umerii mei. 

   Eram ușor amețită și euforică, iar Xander Black era cel care avea acest efect asupra mea.

L-am examinat atent, buzele sale erau rozalii și puțin umflate de la atâta sărutat, am putut observa câteva picături de transpirație pe frunte, mușchii îi erau în continuare încordați și avea șlițul de la pantaloni desfăcut. Toate astea m-au făcut să chicotesc amuzată. Iar atunci când și-a întors privirea spre mine, făcându-mi stomacul să se strângă, am realizat că ochii săi erau cei mai frumoși pe care i-am întâlnit. Acele safire care îmi aduceau confort și haos în același timp, cele care mă priveau de parcă eu eram, într-adevăr, cea mai strălucitoare stea.

–S-a întâmplat ceva? Până și glasul său era frumos și liniștitor.

–Ai șlițul desfăcut! Șoptesc și fără să întrerupă contactul vizual, își închide pantalonii, ceea ce mă face să râd amuzată. În rest, totul e perfect! Țin să-l asigur, oferindu-i un zâmbet sincer. Doar priveam ceva frumos. Adaug la final.

–Eu văd ceva și mai frumos! Cuvintele sale îmi fac inima să rateze o bătaie sau două.

Iar când se apleacă să depună un sărut pe buzele mele, în momentul acela îmi doream ca bucla noastră să nu se spargă niciodată.

   –Într-o oră. Răspunsul lui Klaus de la întrebarea anterioară a brunetului, mă face să-l blestem în gând și să-i arunc una dintre cele mai urâte priviri. Oh, scuze! Doar nu am întrerupt ceva?

Oh, cât aș mai vrea să-i șterg rânjetul ăla tâmpit de pe față!

–Nu, dar mi-aș dori să-ți întrerup eu ție ceva!

–Nefericirea?

–Respirația.

–Mereu atât de agresivă!

   –Atunci ar trebui să ai grijă!

   –Crezi că e o capcană? Cuvintele lui Xander întrerup schimbul de replici dintre mine și Klaus, încordându-mă involuntar.

   Riscul pe care trebuie să-l plătești când faci parte din această lume e colosal, iar mie nu-mi convenea. Simțeam că pierd până și acel mic control pe care îl mai aveam asupra vieții mele.

Înainte nu acordam prea multă importanță acestui aspect, eram prea orbită de sentimentul nebun de adrenalină ce-mi curgea prin vene. Iubeam gustul morții, dar acum lucrurile erau complicate.

   Oftatul zgomotos a lui Klaus mă face să mă trezesc la realitate, așteptându-i curioasă răspunsul.

   –Nu știu ce să spun, Xander, dar prefer să fim pregătiți!

   –Stai, asta înseamnă că o să am un pistol?! Entuziasmul din vocea mea îi face pe cei doi să se crispeze.

   –Doamne ferește! Răspunsul lor nu întârzie să apară și pufnesc bosumflată, în timp ce-mi dau ochii peste cap.