Playing dirty

Capitolul 47.

Nu ești primul diavol care-mi promite lucruri mărețe!
★

 
   –Consider că trebuia să purtăm conversația asta de când ne-am întors din Miami, dar Xander a insistat să-ți ofer timp. Ei bine, timpul a expirat, prințeso! Exclamă bătând din palme. Ia loc!

   Îl privesc cum se așează pe scaunul său simandicos de piele, în față având un birou gigantic plin de hârtii. Treaba trebuia să fie serioasă, dacă își dorea să discutăm între 4 ochii.

   Stătea pe scaun, cu un trabuc în mână, parcă așteptând ceva. Afurisitul arată ca unul din gangsterii aia pe care îi vezi în filmele alb-negru!

   Ochii îmi cad pe biroul său care era plin de hârtii împrăștiate. Cum ar fi dacă Xander ar fi aici? Zâmbesc obraznic la imaginea mea întinsă peste biroul ăla. Oh, Doamne! Scutur din cap, trecând pe lista mea de dorințe acea imagine și iau loc pe fotoliul de piele, situat în fața biroului.

   Îmi plimb în continuare privirea prin încăperea uriașă. Pe pereți erau atârnate multe tablouri, dar ce m-a șocat cel mai tare, a fost peretele format dintr-o bibliotecă imensă.

   –Surprinsă?

–Nu credeam că știi să citești! Îl iau peste picior, dar nu pare deloc jignit, dimpotrivă, râde amuzat.

   –Ce a văzut Xander la tine? Nu ești deloc genul de fată pe care mă așteptam s-o văd lângă el!

   –Nu-mi spune că te așteptai la vreo o tipă speriată?

   –Oh, nu! Dar nici una sălbatică. Rânjește.

–Pe el nu-l aud să se plângă!

–Și nici nu o să o facă vreodată!

–Ce vrei de la mine?

–De ce te-a vrut Alek?

   –Asta ce vrea să mai însemne?

–Știi foarte bine la ce mă refer.

–Renunță la șiretlicuri, Klaus. Nu funcționează la mine. Am mai avut discuția asta odată cu unul ca tine! Doar spune-mi direct ce ai de spus, deși nu știu dacă pot să-ți răspund cu ce vrei să auzi de fapt.

   –Și spune-mi, Avril, ce vreau eu să aud de fapt?

   –Ce toți își doresc! Vrei să afli cine se află în spatele lui Alek.

   –Ce te face să crezi că nu știu? Îi arcuiește sprânceana, așteptând un răspuns din partea mea.

Doar nu credea că sunt atât de naivă, nu?

   –Pentru că nu știi, așa că încetează cu jocurile!

   –Până la urmă ce ai de pierdut?

   –Familia mea.

   –Familie care te-a abandonat?

   –În caz că ai uitat, am un frate de care am grijă și o bunică care încă mă așteaptă acasă de sărbători! Nu o să fac ceva nesăbuit și prostesc care le poate pune viața în pericol doar din cauza ta!

   –Sunt curios, ce o să te omoare prima dată: loialitatea sau încăpățânarea?

   –Probabil ambele, dar asta nu e problema ta.

   –Și acum văd și eu ce l-a atras pe Xander la tine! Ești impulsivă, incontrolabilă și, totuși, ai perspicacitate și devotament. Îmi aduci aminte de Xander când l-am întâlnit. Tânăr, incontrolabil și cel mai important...rănit. Probabil și el vede asta în tine!