Playing dirty

Capitolul 32.

În ce situație m-am băgat?!
★

–Starr! Observ îngrijorarea de pe chipul lui Xander și fără să mai aștept vreo secundă, pornesc cu pași grăbiți spre el, aruncându-mă în brațele sale.

Îl strâng cu ardoare, fără să-mi pese că acum o oră ne-am certat și ne-am aruncat cuvinte pline de venin. Tot ce aveam nevoie erau câteva momente de liniște și pace. Iar brațele sale făceau ca totul să dispară.

–Ce ți-a făcut? Mârâie printre dinți, uitându-se la rănile mele.

–Nu-ți face griji, sunt bine.

–Nu ești deloc bine! Uită-te la tine!

–Xander, serios, sunt bine. Acum sunt bine. Șoptesc, afundându-mi fața în pieptul său.

–Îmi pare rău pentru ce am spus mai devreme!

Simțeam regretul din privirea sa ca un junghi în inimă. Nu voiam să creadă că e vinovat în vreun fel de cele întâmplate. Erau problemele mele și el nu avea de-a face cu nimic din toate astea.

–Nu, mie îmi pare rău! Tu ai încercat să mă ajuți iar eu m-am comportat ca o nemernică în schimb.

–Xander! Îl aud pe Klaus vorbind și îmi las privirea curioasă să-l examineze.

Nu arăta deloc cum mă așteptam. Îmi imaginam un bărbat gras, chel și cu mustață. Genul de mafiot pe care îl vezi în filme. Pe când el era total opusul a ceea ce credeam. Avea părul brunet, ce stătea răvășit pe spate. Nu era deloc gras, dimpotrivă, mușchii îi ieșeau în evidență prin cămașa neagră pe care o purta. Poseda niște ochii albaștri pătrunzători, ce îmi dădeau fiori. Arăta bine, chiar foarte bine pentru un gangster și semăna puțin cu brunetul de lângă mine. Doar că rânjetul de pe buzele sale mă făcea să-l privesc sceptică. Nu îmi inspira încredere.

Un mârâit monstruos mă face să-mi întorc speriată privirea spre cel de lângă mine. Își trece degetul peste buza mea rănită și tresar din cauza durerii, moment în care flacăra din ochii săi se aprinde.

Nu e supărat. Nu, a trecut de mult de nivelul asta. E mânios și știu că Alek nu o să iasă doar puțin șifonat. Xander fierbea în spatele meu. Simțeam cum bestia își dorea să fie descătușată și să-i sfâșie pe toți în bucăți. Iar, faptul că nu spunea nimic era de rău. A ținut prea multe în el în ultimul timp. Voia să se răzbune, își dorea asta. Fiecare celulă din corpul său își dorea asta și nu înțelegeam ce îl oprea.

Scrâșnește din dinți și ieșindu-și din minți se desprinde de mine, mergând repezit spre Alek. Încerc să mă prind de hainele sale, dar e mult prea puternic.

–Xander!

Klaus e cel care strigă la acesta, încercând să-l oprească, dar nu ascultă, în următoarea secundă, pumnul său lovindu-l brutal pe Alek. Și nu doar odată. Îl lovește încontinuu, de nenumărate ori, fără milă sau remușcări. Era pentru prima dată când cunoșteam această latură a sa, când îl vedeam dezlănțuindu-se cu adevărat.

L-am numit bestie și demon, iar acum, înțelegeam de ce. Era nemilos, înspăimântător de privit. Aplica cu precizie lovitură, după lovitură. De data aceasta, demonii săi câștigaseră lupta, punând stăpânire.

–Xander, controlează-te! Urlă Klaus furios.

   Bree mă trage în brațele sale, privindu-mă îngrijorată.

–Ești plină de sânge! Constată stupefiantă.

–E în regulă, nu e numai al meu. Încerc să o liniștesc, dar fără să-mi iau ochii de la scena din fața mea.