Ea nu e moartă!
★
Îngâmfatul ăla a plecat fără să spună ceva, lăsându-mă singură pe acoperiș. Tipic!
Dar tot răul spre bine, nu? Sunt confuză, iar gândurile mele sunt un haos total. Nici gând să pot da ochii cu acele safire prea curând!
–Avril! Îmi întorc capul spre puștiul care mă striga neîncetat.
–Te doare?
–Nu atât de tare. Răspunde și îmi fixez atenția în continuare spre badajele sale însângerate.
–Ești sigur că nu vrei să mergem la spital?
–Da, sunt sigur. Ah! Tresare la contactul tamponului cu dezinfectant.
–Îmi pare rău!
–Nu-i nimic. Răspunde printre dinți, strângându-și pumni din cauza durerii usturătoare.
–De ce nu vrei să mergem? Și nu-mi spune că ai fobie de spitale, pentru că nu o să te cred!
Acesta rămâne pentru o secundă tăcut, parcă temându-se să-mi dezvăluie adevărul și într-un final oftează, dându-se bătut.
–Părinții mei au murit într-un accident rutier în urmă cu doi ani, așa că am rămas cu sora mea și soțul ei. Dacă află ce am pățit, mă vor trimite la un internat din Elveția!
–Lucrezi pentru Klaus, nu-i așa?
–Știi?
–Știu.
–Și încă mai ești aici?
–Ah! De ce toată lumea mă întreabă asta? Mă răstesc indignată și mă ridic în picioare.
–Pentru că nu toți sunt atât de curajoși ca tine, pisicuțo! Tresar speriată la auzul glasului al lui Xander.
–Nu știai că nu este frumos să tragi cu urechea, Alexander? Îl iau peste picior, încercând să-mi ascund zâmbetul.
–Am lipsit de la lecția aia! Rânjește amuzat.
Îl aud pe Akim cum râde în spatele meu și îmi întorc privirea spre acesta.
–Cum te simți, puștiule? Întreabă Xander, înaintând spre el.
–Am avut zile mai bune!
–Îmi imaginez! Sper că te-ai bucurat de excursie, pentru că e timpul să te întorci acasă. Nu vrem ca Talia să nu te mai primească, nu?
–Cine ar mai ajuta-o cu taxele? Glumește puștiul, iar Xander îl dezaprobă amuzat din cap. Ce a spus Klaus?
Îl văd pe Xander cum se încruntă, abținându-se că nu ofteze.
–Nimic înafară de morala obișnuită.
Încearcă să glumească, dar observ că ceva e diferit și nu cred că are legătură cu Akim.
–Apropo, asta e al tău! Se întoarce zâmbind spre mine, întinzându-mi o cutie dreptunghiulară.
Mă încrunt, uitându-mă ciudat la cutia din mâinile mele.
–Deschide-o, Starr, nu o să te mănânce, promit. Mă îndeamnă și deschid timidă cutia, de unde scot un telefon negru.
Îl analizez atentă și îți poți da seama cu ușurință că este de firmă din cauza mărului mușcat de pe spatele de sticlă.
–Xander...mulțumesc, dar nu pot să-l accept!
CITEȘTI
Playing dirty
RomancePrimul volum din trilogia "Sinful Games". "-Vino cu mine. -Unde? Mă uităm temătoare la mâna sa întinsă. O simțeam ca pe o ispită ce-mi promitea condamnarea. -Contează? Dar eu eram deja condamnată. -Nu."
