Artiști Pierduți

Încrederea Dispare

Ziua a trecut cu greu și fiecare clipă mă chinuia încet, iar atunci când am ajuns în camera mea și am zărit poza cu artiști mei am simțit cum zidurile interne îmi cad și m.am prăbușit pe jos plângând.

Durerea mea se transforma într-o ploaie torențială care nu se mai oprea, și nu seca. Iar rănile ce ma chinuiau așa tare și erau așa multe că la un moment dat nici nu mai știam de ce plâng:din cauza părinților mei? Din cauza grupului meu destrămat? Din cauza că mă simțeam diferit de toata lumea si nu știam cum să vorbesc de toate problemele ce mă macină? Erau atâtea motive, atâta durere, atâtea cicatrici si răni ce ma împovărau încă simțeam că am nevoia să plâng, să las suferința să se exteriorize măcar odată.

Și după mai multe ore mă simțeam secat de viață, încât nu doream să am vreun contact social cu cineva și când Jo m.a sunat tot ce am putut face a fost să las telefonul la o parte și să stau singur cu gândurile mele negre ce îmi țineau companie. Și așa am ajuns să adorm lângă marginea patului, cu jaluzelele închise, cu poza aceea in brațe și cu toate gândurile mele si sentimentele ce se băteau intre ele de parcă era razboiul din Troia, iar eu am căzut într-un somn adânc și fără coșmaruri pentru prima dată dupa multe nopți, așa că atunci când a început să îmi sune telefonul am început să înjur de toți sfinti si morți posibili, si am raspuns cu ochi închiși nefiind atent cine mă sunase, fiindcă durerea de spate mai că ma omoară si gâtul meu era amorțit ca dracu

-Salutare pitic, aud în telefon și simt vibrați în tot corpul când aceea voce groasă se aude la celălat capăt al telefonului, si din senin m.am ridicat in picioare si cand am vazut că este deja 6:30 am zis ca mor având in vedere ca eu într-o ora începeam orele si la capătul celălat era minunatul Will cu care trebuia sa merg.

-Să îmi bag pula, spun fiind încă amețit dupa somnul ăla chinuit

-Vorbește frumos necivilizatule, si deschide nenorocita asta de ușa! O aud pe Jo urlând si cateva secunde am rămas blocat nestiind ce căută și ea aici, iar apoi observ peste 60 de apeluri pierdute de la ea.

-Oh fuck, zic speriat si deschid ușa si zbor pe scări până jos si deschid ușa si mai ca Jo mi-a sărit la gat dorind sa ma omoare.

-Idiotule nu stii să raspunzi la telefon?! Urla la mine si imi arde o palmă, iar apoi observ ca aveam si spectatori, Will Si Dom stăteau la ușa și se uitau la mine de parca văzuseră o fantomă și dupa Jo se uita si ea la mine mai atent când ii trec draci și bântuie probabil ca am plâns ca un prost, si de aia arătăm așa deplorabil.Mișcă sus și spală-te îți aleg eu niste haine și iti fac cafeaua, zice rapid încercând să mă facă sa dispar înainte sa puna întrebări Dominico.

Eu încă fiind blocat de apariția celor trei, îmi ia câteva secunde să imi funcționeze rotițele, iar apoi ma întorc la 180 de grade și o tai pe scări fugind în baie și închizând ușa ca mai apoi să ma sprijin de ea, apariția lor m-a încurcat maxim, și probabil aș fi stat mai mult să meditez de ce toți au apărut, dar răspunsul era cam evident, aveam vreo 60 de apeluri pierdute de la Jo, si sigur si-a facut griji că m-a răpit cineva, si dupa l-a sunat pe Will, ăla le-a zis că mergem împreună si boom toți la ușa mea.

Iar apoi m-a trăsnit că ieri trebuia să mă văd cu Jo mai pe seară și din senin avea sens de ce mai că făcea spume la gura blonda.

Așa că îmi șterg ochi si ma uit in oglindă și înțeleg si de ce se uitau cei doi crai de la răsărit la mine de parcă ar fi intrat în casa groazei, aveam ochi roși de la plâns, părul îmi era în toate partile de parcă o cioara avea de gând să își faca cuib acolo, iar tenul îmi era așa alb... Și încă purtam hainele de ieri.. Așa că le-am aruncat rapid într-un colț și m-am băgat în cabina de duș, și ca să mă trezesc la realitate, am dat apa pe rece și m-am spălat rapid, pentru prima dată in viața mea ieșind in 10 minute din baie.