Artiști Pierduți

Plecare În Noapte

Telefonul suna,

Un sunet

Al doilea, haide tata știu ca nu dormi.

Al treilea, ar trebui oare sa închid?

-Federico? Întreabă vocea adormita a tatei fiind mirat ca îl sun asa târziu.

-Da tata, am verificat și trenul merge pana la locația ta încă, as putea veni la tine? Îl întreb simțind ca dacă ma refuza ma voi dărâmă asupra dureri ce o purtam.

-Desigur ca te primesc băiete, ce întrebare e asta, însă ce s-a întâmplat? Ma întreabă curios.

-Îți voi povesti tata, am nevoie doar sa te vad, ii zic fiind conștient ca ne văzusem în aceea zi.

-Vin-o Fede , te aștept, îmi zice el pe un ton cald și dragastos.

Apoi închid și ma uit în ochii frumoși ai lui Jessamy, acel albastru pătat, atât des intalnit însă curiozitatea, bunătatea din ochii ei te vrajea. Stătea sprijinita de mașină așteptând sa ii confirm spusele.

-Tata ma așteaptă, zic zâmbind la gândul ca măcar unul dintre părinți mei ma iubea necondiționat.

-Atunci ar fi mai bine sa fugi sa iei trenul Federico, oricum ma vor aștepta multe explicați când ajung acasă, îmi zice dându-si ochii peste cap.

-Mulțumesc Jessamy, ii zic zâmbind iar ea rânjește ușor.

-Cred ca poți sa îmi zici Jess, haide voi încerca să îți calmez mama, spune zâmbind iar apoi se urca în mașină și îmi face cu mana înainte sa iasă din parcare și sa iasă iar eu sa ma uit cum ea pleacă odată cu toata viata mea.

Ma uitam la biletul de tren din mana mea când ma îndreptăm spre peron și parca, ceva nu era bine. Simteam. Ca las lucruri neterminat din spate însă apoi ma gândeam la mine.

Eram distrus, inima mea era praf, sufletul îmi era făcut bucatele nu eram în stare sa ma iubesc pe mine dar pe altcineva? Cum puteam sa îl iubesc pe William? Când nu ma puteam iubi pe mine și nu știam cine sunt? Cum puteam fi un prieten bun pentru Jo și Dom dacă mereu sufeream și ii fortam sa ma vadă cum ma distrug?

Trebuia sa termin cu toate astea, sa închei acel capitol din viata mea sa trec la următorul, unul despre vindecare și de refacere asa ca am respirat adânc apoi lăsând aerul și îmi părăsească plămâni chiar cand trenul a trecut un viteza pe lângă mine lăsând suruitul sau sa îmi aline timpanul și sa merg spre vagonul în care trebuia sa ma urc iar cum am pus piciorul în el am simțit cum o piatra mis - a ridicat de pe suflet.

Cum am fost eliberat dintr-o strânsoarea în care ma zbăteam de mult timp încât am uitat ca puteam ieși numai dacă ii dădeam drumu

Trenul era gol și liniștea domnea în vagon alături de mine și alti 5 oameni ce stăteam în el iar pentru mine aceea liniște era o alinare a sufletului. După mult timp ma puteam bucura de ea și sa ii ascult muzica, lăsând suferință din mine sa ma cuprindă, sa las zâmbetul meu fals deoparte, sa fericirea unde ii era locul și sa ma inconjor într-un cocon de tristețe ca atunci cand voi ieși din el sa pot fi iar eu.

Sa las totul, sa ma pot vindeca. Sa nu mai trăiesc alături de tristețe, sa nu mai vad partea goala și în negru și alb lumea, într-un final pe paletă mea poate apăreau culori și puteam oferi culoare lumi în care trăiam.

Asta îmi era visul și aveam nevoie de asta însă numai departe de mama mea puteam face asta. Și cum eram major, nu îmi mai avea custodia puteam alege la cine sa stau și în acel moment doream sa ajung în bratele tatălui meu și sa plâng sa sufăr și sa îl las sa ma modeleze ca pe bărbatul ce doream sa fiu.

Și în aceste gânduri frumoase nici nu am observat când ochii mi s-au închis și am lăsat ca somnul sa ma fure și sa ma ducă în locuri îndepărtate și frumoase pline de magie însă am fost trezit parca prea rapid din ele când am simțit cum eram zguduit și am observat fata tatălui meu și m-am uitat mirat la el.

-Trenul are aici cap de linie, zice amuzat, și controlorul mi-a zis ca un băiat cu parul ca focul sta și dormea în vagonul 5 și am știut ca asta e băiatul meu, zice zâmbind iar eu am ras ușor. Haide Fede ca am trezit toată casa fără sa vreau când le-am zis ca vii la noi, zice zâmbind iar eu brusc m-am simt jenat și stânjenit.

-Scuze tata nu doream sa te deranjez sau ceva, numai ca nu știam unde sa ma duc, zic când îmi iau lucrurile și vad apeluri pierdute de la mama mea însă și de la Jo, și după ce i-am zis ca sunt cu tata și sa le zică și băieților am închis telefonul.

-Inteleg băiete, iar în drum spre casa as dori sa știu ce s-a întâmplat, la prânz erai bine și sa nu creezi ca nu am văzut brunetul ce îți facea ochii dulci, îmi zice rânjind iar eu ma uit stânjenit în alta parte în timp ce mergem spre mașina și ma urc în ea alături de tata.

-Pai am fost la întâlnire cu el, și a fost superb, zic facand o pauza retraind momentele, însă de asemenea m-a dus acasă și m-a sărutat iar mama ne-a văzut, invhei visul iar tata se uita la mine și înghit în sec iar apoi este iar agent la drum

-Inteleg, și bănuiesc ca nu a reacționat cel mai bine, nu? Ma întreabă și eu ma uit pe geam.

-Da, a reacționat urat și pentru prima oara m-a plesnit a preferat sa i-a apărarea bărbatului ce l-a întâlnit, a preferat sa îmi zică ca distrug totul, a preferat sa arunce vina pe tine decât sa accepte adevărul, zic nervos trăgând materialul blugilor iar în acest timp tata strângea mai tare volanul încât încheieturile sale se albisera.

-Inteleg, eram sigur ca asa va face însă ești major nu mai poate sa îți zică ce sa faci, spune tata simplu. Iar acum vei da de o familie iubitoare ce așteaptă sa cunoască roscatul familiei ce ma moștenește și îl iubesc, zise zâmbind redevenind calm iar eu ma uit la el surprins.

-Le-ai zis de mine? Întreb surprins simțind cum nervozitatea apare iar

-Desigur fraiere, ești vedeta noastră, zice zâmbind. Însă ii voi ruga sa te ia încet, nu vreau sa te deranjeze prea tare, îmi zice apoi calm și eu simt cum ma relaxez.

-Mersi tata, pentru seara asta as dori sa stau doar cu tine, spun calm iar el îmi zâmbește.

Restul drumului mi-a pus mici întrebări și a fost atent sa nu între în subiecte delicate și când am ajuns la casa lui am rămas uimit sa vad o casa pe doua nivele în care probabil trăia o ditamai familia.

-Miranda și Sebastian, le place sa se desfășoare, zise amuzat iar eu rămân uimit când aud doua numee noi. Iar copii lor pot zice ca au nevoie de loc, spun rânjind, și bebele meu mic e și el un mare haz, zice chicotind cât parchează mașina și eu când aud cata lume ma așteaptă respir ușor scadant încercând sa înțeleg ce naiva voi întâlni. Federico, toți te așteaptă, toți te vor în viata lor, îmi zice tata cât își pune mana peste a mea, a fost un gol în familia noastră și ca ai venit acum tu o sa îl poți umple, zice zâmbind iar eu înghit în sec sperând asa sa fie.

Iar imediat ce am ieșit din mașină am văzut ca jos era lumina și multe umbre ce se agitau și doar zâmbetul încrezător al tatei mi-a dat curajul sa merg mai departe și când am ajuns în dreptul uși am înlemnit.

-Fede , haide împreună, dacă vrei sa facem asta o vom face împreună, ca tata și fiu, zise zâmbind și eu ii zâmbeac înapoi deschizând ușa împreună cu el.

Aveam.sa încep o noua aventura alături de tata, aveam sa ma vindec de durere și suferință