Artiști Pierduți

Fantome

Oricât încercam să -mi scot din cap chipul ei nu reușeam, de fiecare dată când închideam ochii puteam să văd acei doi ochi căprui de culoarea ciocolatei,acel păr lung ,drept și saten al ei ce se revarsă pe spatele ei ca o cascadă.

Sufletul meu zicea că am văzut o pe Em, cu toata puterea încerca să mă convingă că nu fusese totul o iluzie insa rațiunea ma lovea rapid si tare ,trezindu-ma la realitate.Emily a noastră era la mii de km depărtare despărțită de noi si nu avea cum să fie in aceea cafenea, iar eu trebuia sa imi revin la realitate.

Dacă doream sa trec de prăpastia din fata mea trebuia sa accept ca grupul meu de artiști a fost rupt si destrămat, trebuie să accept cele întâmplate si sa nu mai visez cu ochii deschisi, trebuia sa accept realitatea,trebuia sa fac asta...si să îmi continui drumul spre viitor ,spre lumina si sa ies din întunericul ce l-am purtat ca pe un scut.

Trebuia să las fantomele trecutului sa dispară și să rămână în spatele meu ,insa oare cum puteam face asta cand păreau asa reale?

                                                                           ###

A doua zi la scoala trecuse pe lângă mine , la ore eram atent cât de ,mult puteam iar in pauze stam cu Cyrus,Ruth,Depune si prietenii lor ,iar toți se străduiau să mă integreze si chiar daca simteam nevoia mai mereu sa ma sustrag din grup de dragul lor rămâneam ancorat pe pământ și zambeam si vorbeam cu ei ,încercând din răsputeri să nu mă gândesc la artiști mei,artiști mei răsfățați în lume, niste artiști pierduti.

Zilele le pierdeam la scoala ,serile alături de noul grup in care încercam să mă integreze , iar nopțile gândindu-ma cum ar fi fost viata mea în alte împrejurări.

Tata,Meliva chiar si Tian încercau să vorbească cu mine, sa ma înțeleagă și de data asta nu mai făceam greșelile din trecut stăteam și le spuneam ce aveam pe suflet si spre surprinderea mea ma înțelegeau cu toți .Mai ales Tian care stia sa vina cu o gluma buna sau un mic sfat,iar Meliva pur si simplu imi încântă ploile gustative cu rețele ei si in aceasta noua familie ma simteam pentru prima data iubit,dorit si apreciat si cu iubire ce mi se oferea simteam ca înfloresc iar ca o floare dupa o iarnă grea,dar sufletul meu inca avea mici goluri ce putea fi umplute doar de niste oameni de care m-am îndepărtat.

Iar în acest moment chiar daca era weekend, stăteam la primele ore ale dimineții pe veranda învelit într-o pătură și cu o ceasca de cafea in mana ,privind răsăritul si gandindu-ma la oameni ce imi lipseau,si la mama ce ma ura pentru cine eram.

-Mă salut ganditorule, se aude vocea lui Ruth din spatele meu si cand dau sa ma uit spre ea o observ cu părul deranjat si o ceasca de cafea in mana.Pot sa iau un loc?intreaba amuzată si eu dau din cap.

-Ce faci asa dis de dimineața treaza?o intreb curios

-Nu prea am avut somn ,zice ea dand din umeri .Si cand am văzut ca se crapa de ziua am zis sa o las pe Daphne sa doarma si eu sa merg sa privesc rasaritul dar vad ca tu mi-ai luat-o inainte,continua ca mai apoi sa se aseze mai bine pe scaun si sa ia o gura din cana de cafea.Tu ce faci treaz la ora asta?intreaba ea

-Ma macina gandurile si am zis sa iau o gura de aer,zic eu simplu

-Sunt aici acum asa ca daca dorești sa vorbesti ,te pot asculta,spune ea înțelegătoare ca întotdeauna.

-Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa fim acceptati asa cum suntem?Sa nu fim judecați dupa orientate noastra sexuala?Sau macar oameni ce ar trebui sa ne iubeasca sa nu o faca, zic eu îngîndurat

-Stiu ce zici , Fede ,spune ea acum mai trista.

-Oare?replic eu gânditor cand gandul meu zboara spre mama.

-Da,cu tatal meu sunt in aceeasi situatie ca tine, de cand a aflat de mine nu a mai dorit sa auda de mine,m-a judecat aspru pentru ceea ce sunt,spunand  ca e alegerea mea,zice ea usor nervoasa. De parca la naiba eu am vrut sa fiu bisexuala,spune fierband usor de furie.Dar nu imi mai pasa.

-Cum?e tot ce pot sa zic.

-Pentru ca aceste ganduri sunt toxice Federico ,acesti oameni sunt toxici si din cauza lor noi cadem in întuneric,ne distrugem si ei nu arunca doi bani pe noi,spune serioasa privindu-ma in ochii.In viata trebuie sa înțelegi ca oameni toxici trebuie îndepărtati si sa te inconjuri doar cu iubire ,oameni ce te iubesc te vor accepta asa cum esti ,si abia atunci vei fi fericit, spune zambind usor la final.

-Eu am indepartat oameni ce ii iubesc cel mai mult,oameni ce ma iubesc,spune posomorat

-Pai atunci intoarce te la ei,zice ea simplu.

-Pai cum sa o fac?Nu stiu daca ei mai ma vor ,spune trist mai mult gandindu-ma la William.

-Jo si Dom ma suna des sa intrebe de tine ,spune Ruth si eu ma uit surprins la ea.Da o fac, si in caz daca te gandesti la Will ,spune ea oftand, a zis cu guura lui ca te va astepta ,tot ce trebuie sa faci este sa dai un bip,spune ea zambind artandu-mi telefonul.

-Nu stiu Ruth ,zic eu privind in zare.

-Ai telefonul aici , in vaz de te hotărăști,spune lăsându-l pe masa.

Apoi se ridica si intra in casa ,cat eu ma uitam la acel telefon de parca era cel mai mare dusman al meu.

Imi era dor de ultimi mei doi artiștii, imi era dor de Mireen ,de Em si de Josh.Imi era dor sa vorbim si sa ne pierdem noptile .Imi era dor sa ii am alaturi de mine si sa facemtoate prostiile de parcă nu mai exista ziua de mine,pur si simplu imi era dor de ei,dar inima oricat refuzam sa ma gandesc tipa dupa will.

Tipa dupa acei doi ochi verzi,dupa acel par brunet si des mereu deranjata,dupa privirea aia calda si aceea voce angelica.Ii era dor de acel ras muzical,de acele doua gropite si de glumele alea idioate ,si chiar daca primise o singura data ii era dor de acel sărut card ma incalzea si imi dadea fiori in stomac.

Imi era dor de tot insa imi era frica sa ii sun sa vorbesc cu ei, imi era frică ca nu ma vor mai recunoaște cu parul meu brunet ce isi pierdea totusi culoare, cu sufletul meu in reparații.Imi era frica ca nu ma vor mai dori cum sunt acum,o fantoma ce incearca sa isi regaseasca drumul spre viata, dar un lucru totuși am invatat de cand stau cu tatal meu si cu Tian daca nu riști nu câștigi.

Asa ca am pus mana pe telefon si mi-am apelat blonda.