Artiști Pierduți

Secrete Dezvăluite

Simțeam ca aveam inima cât un purice, mii de gânduri îmi traversau prin cap și fiecare pas de al meu parca era mai greu de făcut pana când am ajuns în fata uși unde stătea mama ce avea o fata terifiata. Parca văzuse cel mai negru coșmar al ei cum se transforma în realitate, și poate chiar asa era.

-Cine era băiatul? Ma întreabă nervoasa iar eu ma uit la nedumerit

-Un coleg, zic simplu încă sperând ca nu a văzut nimic însă când fata ei s-a schimbat de la un calm glacial la furie și invers am înțeles ca speranțele mele erau deșarte

-Smith Federico nu ma minți pe față! Am văzut cum te lingeai cu tipul ala! Spuse ea nervoasa. De cât timp faci asta? Cum de faci asa ceva?! Întreba nervoasa.

-Mama! Nu afara! Zic ridicând tonul iar ea se uita nervoasa la mine.

-Da, nu vreau sa ma faci de ras în fata vecinilor, mișcă în casa, zice nervoasa iar acele cuvinte ale ei m-au rănit, fiind ca o lovitura în piept

Drumul nostru din hol pana în sufragerie fusese unul parca prea lung și plin de tăcere și când am ajuns și ea s-a așezat eu am rămas în picioare văzând dezamăgirea din ochii ei.

-Faci exact ceea ce a făcut tatăl tău! Fede cum îmi. Poți face asa ceva! Îmi zice ea nervoasa..

-Ce îți fac mama?! Întreb nervos. Îți arat cine e copilul tău și îți cer sa ma accepți?! Cer chiar asa mult?! Tip la rândul meu iar ea ma privește cu o răceală aparte în ochi.

-Îmi ceri sa te accept! Tu te auzi măcar?! Întreabă ea nervoasa. Cum as putea accepta asa ceva?! Continua ea.

-Cum?! Foarte simplu, nu e un capăt de tara, continui eu dar ea era clar ca nu dorea sa se lase.

-Fede tu nu ești asa, cine te influențează? Cine îți baga chestile astea în cap? Nu cumva tatăl tău? Nu?! Întreabă ea nervoasa încercând sa abordeze o alta tactica dar eu rasuflu nervos și nu ma mai abțin când o aud.

-Tata?! Tata nu a greșit cu nimic! Doar a vrut sa arate cine este și femeia ce a iubit o l-a respins! Zic nervos într-un final știind și partea lui dar ea se uita urat la mine.

-L-am respins?! De unde știi?! Nu te-ai văzut cu el?! Nu ai incalcatpromisiunea noastră Fede? Zice nervoasa.

-Da m-am vazut cu tata, și oricum promisiunile în casa am observat ca nu au nicio valoare! Ii zic eu nervos. Daca ar fi avut nu te-ai fi pus cu ratatul ala! Ii zic nervos gesticulând spre bărbatul ce l-a adus în casa noastră și ce ieșea acum calm și bucătărie iar în acel moment palmă mamei mele a făcut contact cu obrazul meu, pentru prima data dăduse în mine iar acel moment aveam sa îl rețin o viata întreaga.

-Ce se întâmplă aici? Întreba el curios

-Ce sa se întâmple ?! Federico a înnebunit, posibil ca tatăl sau sa ii fi făcut asta, trebuie dus la psiholog! Spune mama lăsând mici lacrimi sa ii curgă pe obraji iar pentru prima data când am văzut o plângând nu am mai simțit cum mi se rupe sufletul.

-Nu îmi trebuie niciun psiholog! Urlu nervos. Asta îți trebuie ție! Îți cer asa mult sa accepți ceea ce sunt! Zic complet iritat de ceea ce făcea.

-Cum as putea accepta asta Federico! Cum as putea! Tu îți dai seama ce îmi ceri? Ce vrei sa faci este împotriva firi! Continua ea iar argumentul ei ma face sa rad.

-Împotriva firi este ca o mama sa nu își iubească fiul din cauza deciziilor ei, am crezut ca o mama își va iubi mereu copilul, zic eu ironic iar replica mea taioasa a atins exact ceea ce am vrut.

-Fede eu te iubesc orice ar fi, zice ea inghitand în sec, însă nu te pot lăsa să îți distrugi viata, zice încercând sa se apropie de mine și sa ma atingă dar eu ma feresc de atingerea ei iar asta clar a rănit-o iar asta pentru prima data ma bucura

-Sunt major femeie, pot decide singur ce e bine pentru mine, cum pot decide singur dacă tatăl meu e o influenta bună pentru mine sau nu! Zic nervos iar privirea ei se aprinde iar.

-Deci te-ai văzut cu șobolanul ala infect, cu gunoiul ala! Am crezut ca ne v-a lasă în pace! El te_a stricat! De cât timp îți umple capul cu bazaconile astea?! Ma întreabă nervoasa iar eu când o aud simt cum ceva se rupe iar în mine.

-Asculta la mine, ca îți zic doar odată nu ai niciun drept sa imi însuți tatăl asa doar ca ales  sa își trăiască viata cum dorește și nu după regulile altora, da?! Ii zic complet aprins. Iar azi a fost prima data când m-am văzut cu el și ma bucur ca am făcut-o ca într-un final am înțeles ce s-a întâmplat și m-a ajutat sa trec peste, spun încercând sa arat ca tata era o influenta bună.

-Nu te-a ajutat cu nimic! Doar te-a încurcat, seminția lui rea a ajuns la tine! Însă eu voi scăpa de partea aia putrezit din tine,,zice parca vorbind pentru ea.

-MAMA ITI CER SA MA ASCULȚI! zic urland la ea iar ea atunci vine spre mine.

-Smith Federico eu sunt mama ta și ma vei asculta, nu poți fi cu bărbați! Spune clar.

-Fac ce vreau! Ii zic eu iar ea mai îmi da o palma.

-As putea interveni și eu? Zice încet bărbatul acela iar amândoi ii aruncam priviri urate

-Taci din gura jeg de om, nu ai dreptul la opinie în casa asta, zic nervos și ma aleg iar cu o palma d Ela mama mea ce plângea în hohote.

-Nu ai voie sa te adresezi asa lui! Nu ai voie sa îmi răspunzi mie! Nu mai ai voie sa te vezi cu amici tai Federico! Nu cât mai stai sub acoperișul meu! Zice ea nervoasa. Acum. Pleacă în camera ta! Continua ea iar eu ma uit trist și mirat la ea simțind cum sufletul meu se sparge în mii și mii de bucăți.

-Iar tu din acest moment nu mai ești mama mea, ii zic nervos și când dau sa urc scările o vad pe fata ce trebuia sa fie sora mea ins atrec pe lângă ea dorind sa ajung în camera mea însă până să închid zgomotos ușa o aud..

-Nu ai reacționat bine, zise ea simplu.

-Jessamy du te la somn! Nu te baga unde nu e treaba ta! Zice tatăl ei iar apoi o aud cum urca scările și o vad cum întra în camera alăturată.

-Sunt de partea ta Federico, zice simplu și intrăm amandoi în camere.

Dar imediat cum intru și vad atâtea amintiri ce îmi aduc aminte de viata mea, pana la toate astea ma apuca iar o stare de furie și încep sa tip și sa arunc totul în toate părțile.

Spărgând pozele aruncând cărțile pe jos lăsând totul sa se dărâme precum se dărâmă viata mea în acel moment. Aveam nevoie sa exteriorizează ceea ce simțeam și doar distrugând simțeam ca o puteam face.

Iar când am dat de o poza cu mama mea am luat o și aruncat o pe jos făcând-o fărâme rama și geamul iar apoi mi-am băgat degețel subțiri printre sticla ignorând durerea ce devenea mai insistenta când îmi băgăm mana în sticla sparta, și după ce am recuperat poza am început Sa o rup în bucăți și sa o arunc în camera.

Dar după ce am terminat cu toate astea am realizat ca doar camera mea era distrusa și eu ma simteam la fel și chiar dacă mâine era o zi de școală nu îmi pasa.

Mi-am luat primul bagaj și am aruncat tot ce am crezut ca era important, mai ales actele mele  și apoi mi am deschis telefonul scriind mesaje rapide lui Will dom și Jo ca plecam de acasă ca totul a fost un dezastru și după mi-am adus aminte de invitația  tatei și am ieșit tiptil din camera dând nas în nas cu Jessamy.

-Vad ca în seara asta ne tot vedem, zice zâmbind iar apoi îmi văzu mana ce snagera încă și bagajul. Vrei s apleci? Ma întreba simplu și eu am dat din cap. Ai unde sa stai? Întreba iar curioasa.

-Cred ca da, ii zic gândind ma ca dacă nu merge cu tata plec la. Jo

-Atât trebuia sa știu, vrei sa te duc undeva? Întreba arătând cheile d Ela masina.

-Mersi, ii zic zâmbind simțind ca într-un finala aveam sa scap d egreutatea ce îmi apasă pe suflet