Apusuri De Soare

115 18 1
                                    

După plecarea tatei ma simțeam cumva ciudat. Imediat ce i-am trecut numărul în telefon și l-am sunat sa fiu sigur ca îl are și el pe al meu,simțeam ca zâmbesc. Ca sufletul meu era bine.

Parca o rana veche ce ma chinuia încercând sa se vindece singura într-un final a fost bandajat și cusuta, lăsând durerea sa plece.

Ma simțeam ușor mai împăcat și parca nici nu ma mai gândeam la mama mea. Totul era mai senin și mai frumos , și când au ajuns cei trei privindu-mă parca speriați, le-am sărit în brate fericit.

Jo când am luat-o a chinuit apoi m-a strâns în brate și ea la rândul ei, Dominic a ras și când l-am luat pe Will acesta ma ridicase în aer câteva secunde invartindu-ma și râzând ca apoi sa ma lase înapoi la sol privindu-mă cu un rânjet pe toată fata.

-Sa înțeleg ca totul a mers bine? Întreabă amuzat iar eu ma uit urat la Jo care da nevinovata din umeri.

-Știi ca atunci când sunt stresata vorbesc, și fata ta când am plecat nu era cea mai ok, zice luându-și apărarea și eu îmi dau ochii peste cap.

-Da totul a mers perfect, chiar de minune pot zice, spun zâmbind și ma așez la masa împreună cu el rugându-l pe Rogger sa îmi aducă un frappe cu multa înghețată. Am aflat multe lucruri despre tata , și faptul ca este și el bisexual și când i-am zis de mine cuvintele lui au fost liniștitoare și calde, tot ce mi-am dorit sa aud, zic zâmbind iar toți îmi zâmbesc și Will îmi da un cot amuzat.

-Ți-am zis eu Fede ca tatăl tău te va accepta, zise rânjind, numai ca nu am anticipat ca și el este bisexual, zice și rade ușor.

-Da, chiar m-a invitat să merg la el sa ii cunosc noua familia, zic și zâmbesc ușor la gândul ca m-aș apropia iar de el.

-Și ești okey cu asta? Ma întreabă Jo privindu-mă  îngrijorată.

-Nu știu sigur Jo, zic eu și îmi mușc buza ușor nervos. Nu sunt okey nici cu faptul ca mama vrea sa își refacă viata alături de alt bărbat, dar și tata a făcut-o, și e fericit, cred, spun și înghit în sec, ca ar trebui sa accept fata a zis ca dacă ei iubesc acum alta persoana nu înseamnă că mă iubesc pe mine mai puțin, și trebuie sa accept ca asta le-a fost decizia, zic ușor îngândurat iar Jo îmi ia mana între a ei și îmi zâmbește.

-E o decizie înțeleaptă Federico, trebuie sa încerci sa îți înțelegi părinți și cât te iubesc amândoi ce vrei mai mult? Ma întreabă zâmbind.

-Adevărat, ii zic eu realizând în acel moment ca am rezolvat una dintre problemele colosale din viata mea. Dacă tata m-a acceptat cred ca și mama o va face, zic zâmbind însă povestea lui tata încă îmi dădea fiori pe șira spinării însă dacă eram fiul ei speram din tot sufletul ca avea sa ma iubească oricum.

-Ma bucur ca ești fericit, pitic, zice Will de lângă mine iar eu ridic o sprânceană amuzat.

-Cui ii zici ma tu pitic? Întreb nervos începând sa beua din cafeaua adusa de Rogger.

-Ție îți zic, spune Will simplu savurând și cafeaua și când am încercat sa ii dau un pumn în umăr acesta doar a ras ușor. Dacă creezi ca asta ma doare ești chiar amuzant, zice rânjind iar eu îmi dau ochii peste cap.

-Dacă îmi mai zici pitic îți vărs cafeaua asta în poala, zic supărat iar el rânjește la mine.

-Pai voi putea zice ca m-ai udat no? Întreabă el amuzat iar eu oftez expresat și când îl aud și pe Dol cum chicoteste ușor îmi vine sa ma dau cu capu de masa.

-Defapt nu, cafeau asta  e prea buna ca să o irosesc pe tine, zic și scot limba la el.

-Mai scoate limba aia, și o voi musca, zice lent Will și când rostește acele cuvinte simt cum mici fiori  îmi trec prin tot corpul și ma infioreaza.

Artiști PierduțiWhere stories live. Discover now