Artiști Pierduți

Ploaie Și Suferință

Viața trecea uneori așa repede pe lângă noi, iar în momentele când ne doream ca fiecare clipă să se scurgă mai rapid și să se ducă aceea zi oribilă, parcă destinul, viața și universul își băteau joc de noi și făceau ca fiecare secundă să se scurgă mai greu decât ceea de dinainte.

Și fiecare secundă îmi tortura gândurile, sentimetele și inima. Mă simțeam trădat de toți cei pe care i-am iubit, niciunul nu a ezitat, toți și-au înfipt pumnalul plin de otrava numită trădare în mine și m-au lăsat singur să îndur durerea.

Parcă și însăși natura îmi simțea durerea și nori veneau unul dupa altul anunțând o ploaie cu găleata, și doar asta îmi aducea un sentiment de fericirea că măcar nu voi mai plânge singur, natura își va ține unisonul alături de mine.

Și ca deobicei eram așa băgat adânc in gândurile mele întortocheate încercând să le aranjez că nu am sesizat prezența singurei persoane care este și va fi mereu alături de mine.

-Hey Fede, îmi zice ea cu vocea ei blajină, vocea aceea caldă ce mă liniștește mereu, acel suflet ce mă ascultă mereu și încearcă să îmi aducă alinarea.

-Hey Jo, îi zic punând cana de ciocolata calda, abia atinsă lângă mine.

Simțeam că în mine se dă un război la fel de rău ca Războiul Rece, iar lacrimile mele pline de durere cereau să se reverse și să-mi elibereze sufletul împovărat de atâtea greutăți.

Iar Jo ca deobicei a venit lângă mine și ma tras în brațele ei lăsându-mă să-mi spun singur durerea, cele întâmplate recent și să încerce să mă ajute.

Însă eu simțeam că cuvintele nu vor să mai iasă, de parcă corzile mele vocale erau blocate și sunetele mele se pierdeau undeva alături de cuvinte.

-M-a sunat bunica și a zis că avem o problemă acasă și doar eu mă pot ocupa de ea, îmi zice ușor amuzată.A fost perfect așa că nici băieți nu au pus vreo întrebare și am reușit să plec rapid, spune și începe să își bage mâna prin părul meu jucându-se cu el.

-O ador pe bunica ta, mereu știe ce să spună, îi zic eu încet, dându-mi seama că nu a pomenit de Mireen, mă uit la ea cu o sprâncenă ridicată.

-Mireen iar nu a putut să vină, așa că i-am lăsat pe băieți să se cunoască mai bine, spune cald încercând să amâne subiectul, motivul pentru care am venit aici.

Cel mai probabil îl știa, prima oară când am venit aici, a fost când am aflat de divorțul alor mei, acel moment ce încă încerc să îl uit, aceea zi blestemată ce mi-a distrus familia.

Cel mai probabil îl știa, prima oară când am venit aici, a fost când am aflat de divorțul alor mei, acel moment ce încă încerc să îl uit, aceea zi blestemată ce mi-a distrus familia.Și doar gândul la asta îmi provoacă durere, și doar asta mă face să mă simt ca un copil părăsit ce simte nevoia să plângă, atunci tatăl meu mă trădase, ne distrusese familia, dar o mai aveam pe minunata mea mamă ce a rămas lângă mine până în ziua asta când se pare că a durut-o în cot de sentimetele mele și a decis să își refacă viața.

Așa că mă ridic iar în șezut dorind să privesc cerul, că nu puteam să îi zic lui Jo că familia mea a fost distrusă de tot privind-o în ochii, nu doream să vadă cât de distrus am reușit să ajung.

-Jo.. Spun făcând o pauză.. Familia mea nu mai există, îi zic cu o voce gâtuită simțind deja că lacrimile amenință că se vor revărsa și dupa se vor transforma într-o cascadă ce nu se va mai opri.

-Cum adică Fede? A pățit ceva mama ta? Îmi spune aproape speriată și îngrijorată.

Evident că ea se gândea că a pățit ceva mama și probabil a pățit ceva... S-a îndrăgostit, a decis că își poate continua viața.