Ziua 2

593 77 39
                                    


Foarfece.



În momentul în care mă trezesc, sunt luat prin surprindere direct de un corp rece și de un parfum dulce. Nu îmi era frig, ci mai degrabă tot corpul îmi ardea sub atingerea lui. Iar plămânii– savurau mireasma atât de recunoscută a bărbatului de lângă mine.

Deschid ochii și casc scurt, privirea-mi examinându-i lent corpul bărbatului din fața mea. Chris dormea destul de liniștit, cu brațele în jurul taliei mele, lipindu-mă de el. Nu părea să se trezească prea curând, ceea ce îmi oferea șansa să-l examinez mai detaliat. Chiar dacă distanța dintre noi era atât de mică, iar acest detaliu chiar mă încurca puțin din a îl examina– deși nu-mi displăcea deloc. Chiar deloc.

În comparație cu mine, el chiar era maturizat pe bune. Eu încă mai aveam timp, aveam doar 19 ani– la ce te puteai aștepta? Dar el arăta precum un bărbat în toată firea. Părul îi acoperea fruntea, iar buzele îi erau ușor întredeschise. 

Atât de ispititoare.

Că tot venea vorba de păr, al meu a ajuns enervant de lung. Trecuse o bună bucată de timp de când nu l-am tăiat. Dacă îl lăsam liber, îmi ajungea lejer până la umeri, iar mie nu-mi plăcea asta. Nu era deloc comod, îmi ajungea în față întotdeauna. 

Mă ridic în fund și continui să-l privesc pe Chris. Nu pot să mint, fusese chiar o noapte liniștită în pat alături de el. Poate nu era atât de rău sentimentul de a dormi strâns alături de cineva, mai ales când acel cineva mirosea atât de bine și avea brațele atât de comode.

Mă întrebam ce îi place la mine. Mai ales fiind roșcat, mulți nu ne prea aveau la suflet.

Mă cobor iarăși în pat și-mi așez capul pe brațul său. Mi-ar plăcea să fiu liber cu el. Părea genul de persoană cu care ai putea chiar să îți petreci timpul calitativ– dar aveam atât de puțină încredere în lumea din jurul meu. Mai ales că a reușit să ascundă aproape la perfecțiune faptul că este logodit… nu era chiar un exemplu pozitiv.

Nu puteam să cred că el este bărbatul în a cărui față am plâns ieri. Nici nu îi răspunsem la întrebare. O evitasem de fapt.

— Vrei ceva? Murmură pe jumătate adormit și își freacă ochii.

— Da, să taci, deoarece vreau să dorm, îi comentez apăsat și întind piciorul peste el.

— Serios? La cum te freci de mine, mai am puțin și o să cred că ești în calduri, comentează în continuare adormit și oftează zgomotos.

Un râset îmi scapă buzele.


(...)


— Vreau o freză nouă. Mă omoară încet părul ăsta lung, îi zic, iar el își arcuiește o sprânceană confuz.

— Vrei să îți fac o programare la un salon? 

— Ce salon? Nu am chef să ies afară. Poftim foarfeca și ajută-mă.

El privește foarfeca ușor speriat. 

— Nu pot face asta, sunt groaznic la așa ceva, îmi răspunde pe un ton încordat și mă mai privi o dată, asigurându-se de parcă eu glumeam.

Îmi trec degetele prin păr și mă strâmb. Nu îmi plăcea atât de lung. Nu aveam nimic cu el și nu era ca și când mă interesa foarte tare cum arăta, dar îmi tot stătea în ochi. Mai aveam nevoie de barbă și arătam precum un preot. Din păcate sau nu, mie nu-mi creștea barba, deci nu aveam de ce să mă îngrijorez.

I can't help but want you (boyxboy)Where stories live. Discover now