I can't help but want you (boyxboy)

Ziua 3

Happy new year <3

Spumă și șampon.

— Dar situația mamei tale cum este? Îl întreb mai reținut. 

Îmi era să nu fie vreo situație mai sensibilă pentru el. Nu mi-a mai spus nimic despre mama lui după ziua aia în care i-am întâlnit părinții, deși nu era ca și când am vorbit și foarte mult după ziua respectivă… dacă poate evita subiectul?

Un oftat lung îi părăsi buzele, zâmbind încordat.

— Cum să fie… deja nu cred că o să se îmbunătățească peste noapte. Dar doctorul a spus că o duce destul de bine pe moment, nu am de ce să mă îngrijorez, îmi răspunde simplu.

— De ce îți pierzi timp cu mine și nu îți petreci timp cu ea? Îl întreb confuz. Este mult mai importantă.

— Îmi petrec timp cu ea, de fiecare dată când ai lecțiile alea, eu mă duc la ea. Dar e și ea ocupată, nu pot sta doar pe capul ei. Sunteți amândoi importanți pentru mine, dar în același timp diferiți. 

Îmi rezem obrazul în palmă.

— Dar nu ziceai că cineva o să se supere pe tine pentru că ai anulat nu știu ce? Despre mama ta vorbeai?

Bărbatul îmi aruncă o privire amuzată și își fixează atenția pe televizorul din fața sa.

— Nu vorbeam de mama, ci de logodnica mea. Dar este o situație complicată și o să mă ierte ea… cumva, își privește unghiile încordat.

— Pentru numele lui Dumnezeu, Chris, nu ar trebui să te cerți cu ea din vina mea. Mă simt prost, îmi dau ochii peste cap.

Nu puteam să mint: ideea că el are o logodnică nu prea îmi era pe plac. Gustul amar de pe buze accentua și mai pronunțat această idee. Dar nu era ca și când eu eram în puterea de a decide ceva. 

Întotdeauna menționează că este o situație complicată când vorbește despre ea și parcă evita prea îndârjit acest subiect. Nu știu ce fel de relație aveau– chiar că era complicată. Mă place pe mine, cel puțin insinuează asta, dar este pe punctul de a se căsători cu cineva? 

— Nu am vrut să fac asta, îmi pare rău. Dar nu este atât de grav, deci nu te gândi la asta, zâmbi scurt și privi în gol.

Îmi spunea mie să nu mă gândesc, dar el iată că o făcea. Minunat.

(...)

Stăteam întins în cada plină cu apă, în timp ce spuma plutea în jurul meu. Era un sentiment chiar plăcut, apa era fierbinte, îmi făcea tot corpul să se topească. O baie plăcută într-o seară plăcută. Afară ploua, dar să auzi ploaia liniștită în timp ce savurezi o baie– era probabil unul dintre cele mai mișto sentimente.

— Nu te-ai înecat încă? Surâse Chris, intrând în baie.

— Aștepți momentul? Îl întreb rănit. Mi-ai adus telefonul? Vreau să-mi pun muzică să ascult.

Nu mă uitam la el, dar puteam jura că și-a dat ochii peste cap. Îmi trec mâinile prin spumă, apoi mă întorc spre el brusc și-l stropesc cu spumă, un râset viu scăpându-mi buzele. Chris mă privi ușor luat prin surprindere, dar luă o gură adâncă de aer. O urmă de zâmbet totuși i se contură pe buze.

— Te comporți precum un copil, îmi răspunde degajat și îmi așeză telefonul pe capacul coșului de rufe.

— Nu prea pot să-mi spăl părul, mi-e greu deoarece nu am așa de multă mobilitate, îmi arcuiesc o sprânceană și-l privesc pe el.