17

857 107 49
                                    


Dezbracă-mă

nu doar de haine.

(...)

— Domn profesor, zice Leo și se apropie de catedră. 

Încerca de câteva zile deja să mă împace, dar eram încăpățânat. Îmi plăcea mult prea mult să îl văd iritat și nervos– nu îi ieșea după placul său. Sincer, metoda cea mai bună cu care să mă împace ar fi adevărul, deoarece ipocritul ăla de detectiv a strâns ceva informație, însă nu are de gând să mi-o ofere până nu termină investigația, iar eu cu răbdarea nu eram cei mai buni prieteni.

— Christopher, îl corectez și îmi dau ochii peste cap.

Urăsc enorm să-mi zică cineva domn profesor, iar înainte îl lăsam deoarece vedem că o făcea special ca să-mi joace pe nervi.

— Christopher, îmi pronunță numele hotărât. Faci ore adăugătoare? Am nevoie de ajutor la engleză, mă privește fix în ochi, zâmbind scurt.

Eram sub privirea celorlalți elevi, nu puteam să-i spun doar să mă lase în pace.

— Dar, Leonardo, te descurci atât de bine. Nu cred că ai nevoie, afișez cel mai fals zâmbet pe buze.

— Nu, Christopher, sunt sigur că am niște probleme pe care aș dori să le rezolv. 

— Ce fel de probleme?

Își deschise buzele să îmi răspundă, dar ezită puțin.

— Probleme normale, gramatică și lucruri de acest gen...

— Mă bucur că ești onest, dar sunt convins că doamna Morgan ar fi mult mai pricepută decât mine la capitolul acesta. Îți recomand să încerci la dumneaei.

— Îmi place mai mult modul dvs de predare.

— Și doamna Morgan este o profesoară excepțională.

— Dar la dvs sunt în stare sa pricep mai bine.

— Nu sunt atât de bun, nu am predat de foarte mult timp. Am și eu minusurile mele.

— Nu este nici o problemă, materialul pe care doresc să-l recuperez știu că-l cunoașteți la perfecțiune. Parcă am mai făcut trei ore de acest gen.

— Dacă nu vă place doamna Morgan, ați încercat pe cont propriu?

— Nu pot, de aceea vă cer ajutorul.

— Sunt ocupat, îi replic rece, un oftat părăsindu-i buzele.

— Chiar sunteți sigur că nu găsiți chiar și cel mai puțin timp liber pentru mine? Nu cer des, măcar încă o oră. Înainte ați găsit timp.

— Absolut deloc, Leonardo, acum sunt mai ocupat. Treci în banca ta, îi fac semn să se miște.

Privirea îi era dezamăgită, însă se conformă liniștit, fără să mai insiste. Poate mă comportam dur, dar știam ce voia cu adevărat de la mine, iar acest lucru numai engleză nu era. 

(...)

Terminasem iar o lecție, dar de data aceasta roșcatul nu mai fusese. Cumva sperasem toată ora să-și facă dracu apariția, însă ușa a rămas închisă pe tot parcursul lecției, roșcatul nefăcându-și niciodată apariția. Înghit în sec, lăsându-mă pe speteaza scaunului, explorând clasa cu privirea. Încă mai erau elevi, doar aveau ore, însă nimeni nu îmi spunea nimic de bărbat. Cumva ideea că poate a renunțat îmi fulgeră prin minte, făcându-mă să mârâi scurt. Poate am exagerat, drace!

I can't help but want you (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum