dimineața.
În momentul în care deschid ochii, privesc pentru câteva secunde tavanul. Dormisem mult. Camera era scăldată în raze de soare, dar ambianța părea foarte rece și seacă. De parcă totul și-a pierdut din viață, iar timpul s-a oprit în loc.
Nu îndrăzneam să-mi întorc privirea spre partea stângă a patului. Nu-mi era frică. Doar știam că este goală.
Mă sărutase înainte să plece pe frunte. Dar eram mult prea obosit încât să realizez ce se întâmplă. Doar îmi ridic palma și mi-o lipesc de locul care încă zvâcnea în confuzie.
Un oftat îmi părăsește buzele, lăsând un râset mai mult forțat să-mi părăsească buzele. Oare la ce m-am așteptat? Doar este ce mi-am dorit de la început, nu? Spațiu și timp pentru propria persoană.
Dar de ce acum patul părea atât de gol?
Îmi întorc privirea și la cum m-am așteptat: era gol. Nu era nimeni. Chiar și pătura era aranjată, de parcă nici nu a fost nimeni. Doar eu și propria mea prezență, înecată în întunericul nopții.
Răsuflu lung și îmi întind degetele după bucata de hârtie care stătea frumos aranjată pe noptieră alături de lumânările parfumate. Nu mi-ar fi atras atenția o singură foaie, dar știam că el a scris-o înainte să plece.
"Îți promit că nu este la revedere. Te iubesc. Poate o sa ne mai vedem, nu neapărat în viața aceasta, dar o sa te aștept.
Chris."
Citesc hârtia și o mototolesc, lipindu-mi palmele de față. Singurul zgomot pe care îl mai aud este suspinul meu și bătăile inimii mele.
Nu mai știam cum să reacționez. Credeam că nu o să plece, dar doar m-am înșelat. Credeam că o să ne mai revedem în continuare, dar cred că gândul acesta era mult prea departe de realitate.
Poate doar nu a fost să fie mai departe.
Îmi întorc privirea spre geam, privindu-mi încheieturile care încă mai aveau câteva urme roșii de aseară. Fusese o noapte mult prea nebună încât să mai cred că era realitate, dar aveam dovezile însemnate pe propriul corp.
Surâd.
Am primit ceea ce am vrut dintotdeauna.
Dar nu ceea ce mai voiam acum.
Doar iau o gură adâncă de aer și-mi las mâna să se prăbușească pe lângă corp, privirea încă fiindu-mi fixată pe geamul din fața mea. Soarele mă orbea ușor, dar nu era atât de puternic, iar căldura sa era puțin plăcută.
Se pare că acesta era sfârșitul. Coșmarul s-a terminat, iar eu am rămas singur.
Singur.
Da.
Acesta era sfârșitul.
SFÂRȘIT.
CITEȘTI
I can't help but want you (boyxboy)
Romance[Volumul 1] Și cum de nu am observat niciodată văpaia din privirea ta? Cum de nu am observat războiul din partea acelei priviri reci? Cum de n-am observat cum îmi bate inima în prezența ta și doar a ta? Și poate de-ar fi să iubesc, totul ar fi difer...
