I can't help but want you (boyxboy)

21

Disponibil.

(...)

POV. Chris

Leo voia să se culce, astfel ca după nici-eu-nu-mai-am-habar-cât-timp, îmi strecor telefonul înapoi în buzunar. Nu eram absolut deloc entuziasmat de continuarea petrecerii. Fusese decent cât am vorbit cu el, dar acum avea să fie definiția cuvântului oribil, iar acest lucru mă speria.

Eram la masă acum, nu am habar când am ajuns aici. Doar câteva frânturi din vorbele tatei "urmează-mă" și faptul că eu îl urmărisem cuminte, fără prea multe întrebări, era tot ce țineam minte. Dar fusesem prea sorbit de discuția cu Leo încât să ofer atenție la ce se întâmpla în jurul meu. Nici măcar nu mâncasem ceva, deși tata părea cuprins într-o discuție activă cu alt bărbat de aici.

— Ți-au căzut șervețelele, îmi atrage atenția persoana de lângă mine.

Mă dau ușor mai în spate, căutând cu privirea. Chiar a avut dreptate, aveam o mulțime de șervețele albe curate în poală amestecate haotic. Mintea îmi era în alt loc, eram atât de haotic, nici nu mă mir.

— Oh, sunt stupid, scuze, îngân numai pentru mine și arunc șervețelele nu foarte entuziasmat înapoi pe masă.

— Ești supărat? Pari cam înțepat, continuă persoana de lângă mine și surâde.

Îmi întorc privirea spre locul meu din stânga, rezemându-mi bărbia în palmă. Era o fată – nu foarte uimitor, erau doar fete pe aici, care mă privea cu un zâmbet larg pe buze. Nu părea un zâmbet de flirt, era ceva mai din politețe, dar concomitent părea și genul de persoană care zâmbea mereu. 

Părul brunet îi curgea peste umeri, purtând o rochie cu umerii goi și ceva coroniță ornamentată cu flori în cap. Machiajul îi era ceva simplu, deși ce știam eu despre machiaj? Iar ochii săi mă urmăreau curioși, deși ea nu mai spunea nimic.

Surâd încordat.

— Scuze dacă am oferit impresia asta. Doar mă gândeam la ceva, îi răspund stânjenit și mă las pe speteaza scaunului.

Nu aveam nici un apetit de mâncare. 

Nu era neapărat că eram într-o dispoziție proastă, doar mă simțeam… frustrat. Înțeleg că tata nu era neapărat genul care să insiste pe o idee atât de absurdă, cum ar fi căsătoritul forțat, dar concomitent îi și înțelegeam motivele de ce voia asta. Nici eu nu-mi doream să o fac pe mama să regrete că a murit atât de devreme și cumva, dacă chiar aveam să mă căsătoresc în viitor, aveam să mă simt vinovat dacă nu o aveam și pe ea la nuntă. 

Deși șansele ca eu să mă căsătoresc cu cineva pe care chiar îl iubesc, nu am habar cât de mari sunt...

Dar tot eram ușor nervos când mă gândeam la asta. Să mă căsătoresc suna precum o idee absurdă, iar oricât de mult timp aveam, simțeam că devenea și mai puțin pe măsură ce eu tărăgănam.

Mă simțeam chiar ca și când îl trădam pe Leo– era un sentiment destul de puternic de vină, în special după ce i-am promis exclusivitate. Voi încerca să evit să mă culc cu viitoare soție, dar n-am habar cât de plauzibil îi va părea oricărei fete care o să fie ideea că eu nu-mi doresc sex, dar îmi doresc o nuntă.

Știam deja că compatibilitatea mea din pat cu Leo va fi ceva foarte rar de regăsit.

— Mă auzi? Întreabă fata de lângă mine.