I can't help but want you (boyxboy)

15

Mesaje.

(...)

Iau o gură din paharul cu alcool din fața mea, afișând o expresie dezgustată. Nu aveam nimic cu băuturile alcoolice, le puteam înghiți, dar eram foarte pretențios. Acum că nu eram într-o dispoziție bună, era și mai rău.

Astăzi teoretic trebuia să am o lecție, însă nu am fost. Nu mă durea pe mine că nu am făcut lecția sau poate că cealaltă profesoară de engleza m-a înjurat în gând toată ziua – era și ultima mea problemă, însă acum mă gândeam la Leo nonstop. Nu mi-l puteam scoate din minte, mai ales după ce mi-a reproșat că nu suportă atenția mea.

La naiba, nici nu trebuia să mă gândesc la el. El m-a supărat pe mine! Acum trebuia să-și ceară scuze, dar nu este de parcă eu accept cu una, cu două! Chiar dacă până acum nici nu mi-a scris vreun mesaj, darămite să-și ceară scuze.

— Îți place? Întreabă verișoara mea curioasă și se holbează la pahar. 

— Foarte, replic sarcastic.

— Vreau și eu să gust!

— Du-te, Mădălino, de aici. Tu nu ai voie să bei, îmi flutur palma prin fața ei.

— Și cine o să mă oprească? Un moșneag ca tine? Zâmbește scurt și începe să se învârtă prin jurul meselor.

Mă rog, deși acum mi-aș dori ceva timp liber fără atenție nedorită, nu aveam norocul ăsta. Era o petrecere de afaceri, la care eu cu plăcere nu m-aș fi dus, însă tata avea așteptări prea mari pentru mine. Poate faptul că firma va da faliment sub mâna mea nu mai suna atât de irealizabil…

— Știi foarte bine cât este de periculos pentru tine.

— Vei continua să mă tachinezi toată viața pentru petrecerea aia de Anul Nou?! 

Un zâmbet mi se arcuiește pe buze și îi înmânez unui chelner paharul meu pe jumătate gol.

— Iar diferența dintre noi este de doar un an. Dacă eu sunt bătrân, o să murim împreună atunci.

Își dă ochii peste cap.

— Suc de mere, te rog, îi fac semn aceluiași chelner.

— Tu cu sucul tău de mere! Poate o să mori înecat într-o cadă plină cu suc de mere! O să mori fericit tocmai și garantat nu plictisit.

— Exact, mă plictisești acum, bine că mi-ai adus aminte. 

Trecuseră deja câteva zile și deși eram supărat, gândul tot la el îmi era. Mă simțeam rănit de cuvintele sale – evident, însă acum fără prezența sa era atât de sec totul.

Se simțise întotdeauna atât de trist când ești plictisit?

Angajasem și detectivul ăla și deși mă prefăceam indiferent de activitatea sa, chiar dacă bărbatul îmi trimitea rapoarte zilnice cu ce face Leo – pentru un oarecare motiv pleacă foarte devreme de acasă și vine târziu și chiar dacă a fost urmărit, mi s-a spus că nu făcea nimic dubios – îmi era frică să aflu adevărul. Nu mi s-a întâmplat o singură dată să găsesc ceva care să-mi capteze atenția, dar ca întotdeauna ajungeam să mă plictisesc. Îmi era frică că dacă o să aflu ce se întâmplă cu roșcatul, o să ajung să mă plictisesc și de el, indiferent de sunt supărat pe dânsul sau nu. 

O să ajung iarăși la început – căutând orice fărâmă de interes care să mă facă să mă simt viu, să îmi ofere sentimentul acela de extaz și euforie, să îmi umple corpul de dopamină. Iar eu mă săturasem să tot caut.