33

668 69 46
                                    


tatuaj.


(...)


Faptul că aproape toată ziua m-am simțit urmărit, mă punea deja pe dubii. Nu înțeleg ce se întâmplă, iar după comportamentul tatei– clar nu era ceva pus de el. Și nici pe departe nu era doar ceva în mintea mea, înnebunească efectiv, deoarece sunt convins că mă urmărește cineva. Nu am habar cine ar putea fi, însă stăteam numai ca pe ace. Și nici nu pot să-i spun tatei, deoarece chiar nu-mi doresc să îi bag și mai multe probleme pe gât plus că eram convins că sunt în stare să mă descurc singur.

Orice o fi pe urmele mele, nu era chiar un idiot atât de mare și nu-l vedeam absolut deloc. Până și la toaletă deja eram paranoic.

Încă nu aveam telefonul la mine, dacă muream nu puteam suna pe nimeni.

— Nu ai venit de frumusețe, trebuie să fii atent la ce se întâmplă, mă fixează tata cu privirea.

— Nu pot pur și simplu să mă schimb brusc, casc larg și îmi trec degetele prin păr.

În interiorul firmei, nu mă simțeam atât de urmărit. Poate pentru că aici accesul era limitat, însă când ieșeam afară, simțeam efectiv prezența cuiva în spatele meu.

Ce naiba se întâmplă? Și nu este prima dată, de câteva zile aveam un aer mai dubios, însă abia astăzi se simte atât de proeminent.

— Dar trebuie să depui cel puțin un efort, un oftat îi scapă buzele. Știi ce, mai bine stai acasă.

Îmi ridic bărbia grăbit.

—  Nu, nu, vreau să învăț. Îmi este puțin mai dificil, dar chiar îmi doresc, murmur ultimele cuvinte abia auzit.

Îmi aruncă o privire suspicioasă, dar doar dă din umeri și cu mâinile în sân, se rezemă de masă.

— Dacă nu ai adormi în timpul muncii, poate ai învăța și mai mult. Nu este atât de ușor cum pare. Nu stau într-un fotoliu toată ziua și fac bani plesnind din degete. 

— Am înțeles asta, dar este dificil să-mi schimb stilul de viață. Lasă-mă puțin să-mi trag sufletul.

Mă privi compătimitor.

— Chiar ai nevoie de tot stresul ăsta fix acum? Ești în prag de nuntă, mai aveți o grămadă de pregătiri. De ce nu îți ajuți logodnica în schimb?

Asta era și problema. Eram în prag de nuntă – toată lumea se aștepta să petrec mai mult timp cu logodnica mea, singura problemă era că eu chiar nu-mi doream asta. Trebuia să mă bag în afacerile tatei mai rapid încât să am chiar un motiv suficient de bun de a nu sta cu ea tot timpul. Și trebuia repede. Dimineața aceasta a încercat să mă țină acasă, mă bucur că nu i-a ieșit– nu de parcă existau șanse. 

— Vreau să mă maturizez, tată. Nu pot scăpa de stres doar datorită privilegiilor mele. Nu toți au norocul acesta, vreau să fiu cinstit.

Luă o gură adâncă de aer și-mi zâmbi scurt.

— Sincer, sunt al naibii de umit să aud cuvintele astea de la tine, surâse ușor amuzat. Mereu am vrut măcar puțină responsabilitate în tine, dar cu toată neseriozitatea ta mai mult mă băgai în mormânt. 

— Nu o făceam intenționat, doar căutam atenție.

Bărbatul surâde scurt și mă privește cu o oarecare mândrie în privire. De-ar ști el ce se întâmplă cu adevărat în mintea mea, probabil nu m-ar mai vedea cu aceiași ochi. Nu eram tocmai mândru de tot ce se întâmpla acum în jurul meu.

I can't help but want you (boyxboy)Where stories live. Discover now