I can't help but want you (boyxboy)

Ziua 5

Tu.

— Spune-mi despre tine, Chris, îi zic plictisit și îmi ridic privirea spre el, bărbatul privindu-mă înapoi surprins.

— Despre mine? Ce ar fi interesant de aflat despre mine?

Era deja ziua 5, mai erau doar două zile până teoretic el nu mai stătea cu mine… dar simțeam că am pierdut tot timpul degeaba. Orice făceam– se învârtea în jurul meu, deja eram sătul. 

Nu știam aproape nimic despre Chris, deși putea vorbi cu orele. Dar niciodată nu spunea nimic despre el, până și faptul că este logodit l-am aflat întâmplător. Dacă nu îl sunam atunci, pe lângă faptul că nu mai era să fiu viu acum, probabil niciodată nu aș fi știu că el are pe altcineva.

Iar eu urăsc asta. Voiam să cunosc omul cu care am avut sex de atâtea ori și m-a salvat din întreaga situație. 

— Totul? Nu știu nimic… dau din umeri. Oare chiar ai 23 de ani? Poate m-ai mințit.

Surâse.

— Arăt mai tânăr sau bătrân?

— Arăți de 22.

— Wow, măcar nu arăt mai bătrân. Deci ce vrei să știi despre mine? Zâmbește scurt.

Părea atât de deschis pentru a vorbi despre ce voiam încât mă speria. Dacă nu mi-a spus nimic acum, cred că avea vreun motiv? 

— Mhm, orice.

Bărbatul dă din umeri și își așază telefonul pe masă. Mă privi suspicios și îmi zâmbi larg. Probabil nu se aștepta de la o astfel de întrebare din partea mea, însă în ultimul timp… se comporta atât de bine cu mine, mă simțeam prost că eu nici nu aveam habar elementarul despre el.

— Păi mâncarea mea favorită este sushi cred? Nu am stat niciodată să mă gândesc în particular la întrebarea asta, doar știu în caz de mă duc undeva să mănânc și îmi este foame, asta este ce comand mereu.

— Tu nu te-ai gândit în particular niciodată la nimic? 

Se întinde pe canapea.

Surâde forțat mai mult.

— Am chestii mai importante de făcut decât asta… știi.

— Nu au găsit niciodată un moment să te întrebi care este mâncarea ta preferată sau dacă voiai o întrebare mai importantă: care este sexualitatea ta?

Îmi arcuiesc o sprânceană.

— Keh, recunosc, nu am stat niciodată să mă gândesc la asta. Adică mi se ridica la o femeie, nu m-am întrebat niciodată dacă și bărbații au un efect asupra mea.

— Nici chiar când subiectul ăsta este atât de activ în zilele astea?

— Hm, ce pot să zic. Nu voi minți, câteodată mă gândeam la asta. Dar nu așa de mult, doar gânduri fugare.

Îmi ridic picioarele pe canapea și îmi rezem bărbia de genunchii mei.

— Eu știu că îmi plac bărbații de când mă știu, dau din umeri. Nu am avut niciodată o atracție pentru femei.

— Părinții tăi știau? Mă întreabă curios.

— Nu știu. Nu le-am spus, dar poate au observat, însă nu mi-au zis nimic niciodată. Nu era ca și când mă chinuiam prea tare să le-o ascund. Nu cred că le păsa.

Eu cu părinții mei am avut o relație strânsă, dar asta doar până la 13 ani. După încet totul se sfărma în jurul nostru. Eu am crescut un adolescent cu apucături, ei nu mai aveau energie suficientă pentru mine, iar ușor, ușor, ne-am îndepărtat unul de altul.