Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 37: "O să-l omoare, știi."

Punctul de vedere al lui Justin:

"Bine, băieți." A bătut din palme Leo, frecându-le, în timp ce s-a aplecat pe canapeaua amortizată din bambus din fața noastră. Stăteam cu toții la umbra cabanei chiar lângă țărmul plajei, cu vedere clară la apă. Fetele erau întinse pe prosoape, lăsându-și pielea să se înmoaie în tot soarele.

"Să trecem la treabă, bine?" Făcându-i cu mâna chelnerului după ce ne-a comandat o rundă de beri, s-a uitat în jur la noi toți. "Ce s-a întâmplat în Stratford? Se zvonește că aveți o mică problemă."

Maxilarul mi s-a strâns într-o încuietoare când m-am uitat în altă parte, spre silueta relaxantă a lui Kelsey, liniștindu-mă să rămân calm. "Ai putea spune asta." Am murmurat dezagreabil.

Întinzându-și coatele pe genunchi, s-a uitat la noi, curios să știe cum îi conducem afacerea acasă. "Cine sunt ei?"

Toată lumea a tăcut, nu s-a auzit decât sunetul valurilor și chicotelile fetelor.

"Ei bine?" Leo a împins, dorind răspunsuri. Dacă ura ceva, era să fie ignorat.

John a fost primul care a vorbit odată ce și-a dat seama că n-o să vorbesc, toate privirile mă priveau cu atenție. "Ugh, Lyndon Mathews, conduce banda alături de Cole Santangelo, membrii Sammy Constentino, Peter McCall și Connie Bergins." Vorbea printre dinți strânși, amintirile din acea noapte venind în minte.

Leo a dat din cap, procesând numele. "Am vorbit la telefon cu Prince acum câteva ore. Mi-a spus că nu seamănă cu ceilalți pe care i-ați întâlnit. Ce se întâmplă?"

"Am avut de-a face cu o parte echitabilă de nemernici, dar tipii ăștia... la început nu m-am gândit la ei." A recunoscut John. "Doar câțiva tipi ca oricare alții care încearcă să ne doboare. M-am gândit că vor încerca să conducă afaceri aici, să eșueze și să plece, dar au avut alte intenții pentru șederea lor. Au venit cu un singur scop și acela a fost să ne răstoarne orașul cu susul în jos-"

"Și i-ați lăsat." Leo l-a întrerupt, luând o înghițitură din bere odată ce au fost așezați cu toții în fața noastră, luându-l pe John prin surprindere.

"Ce?" A interogat uimit.

"I-ați lăsat." A repetat Leo, ridicând din umeri. "Cu modul în care v-am învățat să conduceți lucrurile în Stratford; acest lucru nu ar fi trebuit să devină o problemă."

"Nu înțelegi." A intensificat Marco. "Justin tocmai a ieșit din închisoare și nu puteam scăpa de ei fără să se ridice suspiciuni."

"Vă lăsați emoțiile să controleze situația." A oftat. "Asta vă împiedică să vă faceți treaba. Vă gândiți cu toții la dacă întâmplă sau ce se întâmplă și nu vă puteți permite să vă întoarceți la ceea ce ați plănuit inițial. Dacă vrei să câștigi, trebuie să ucizi."

"E prea riscant." Marcus a dat din cap. "E ca și cum ai intra într-o cușcă cu un leu și te-ai aștepta să nu te mănânce."

"Cum crezi că ai reputația pe care o ai acum?" S-a uitat la noi.
"Prin remedierea situației înainte de a deveni o problemă."

"E ușor pentru tine să spui când nu ai o fată care să te aștepte acasă." Am ripostat, pierzându-mi răbdarea. "Înainte ca niciunul dintre noi să nu aibă de ce să aibă grijă. Ne-am făcut treaba pentru că nu ne reținea nimic. Lucrurile sunt diferite acum."

"Nu trebuie să fie." Lea a apăsat. "Dacă vreți ca ticăloșii ăștia să iasă din drum, știți ce trebuie să faceți."

"Nu." Am clătinat din cap. "Așa am condus lucrurile înainte și uite unde ne-a adus. Lunetiștii, asta e mai mult decât o competiție pentru ei - e un joc."