Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 2: "Nu te voi părăsi niciodată"

Hey! Un nou capitol.. Vreau să îmi cer scuze dacă unele propoziții nu au sens însă așa era acolo, am tradus cum era acolo, și îmi cer scuze și pentru greșelile de ortografie, deci...

Lectură plăcută!
____________________________________

Din punctul de vedere al lui Kelsey:

Am stat în brațele lui Justin o vreme, iubesc modul în care se simt brațele lui în jurul meu, modul în care pieptul îi urcă și coboară într-un ritm normal. Mi-am închis ochii savurând momentul, știind că dintr-un moment sau altul, va trebui să ne întoarcem cu picioarele pe pământ, înfruntând realitatea.

Și-a băgat capul în scobitura gâtului meu și mi-a plasat un sărut acolo. "Haide, mai bine ne întoarcem la băieți." A zis încet, încercând să elimine tensiunea din jur.

Mi-am unit sprâncenele, o cută apărându-mi pe față. "Nu." Am murmurat, scuturându-mi capul.

Pieptul i-a vibrat sub mine când a început să râdă, amuzamentul citindu-se în ochii lui atunci când s-a uitat la mine. "Cum adică nu?"

"Uite așa." Am zis, ridicându-mă. "Nu vreau să merg înapoi acolo..." Am oftat. Am înghițit în sec, știind că mi-am săpat singură groapa și că voi regreta mai devreme sau mai târziu. Înainte să-mi pot înfășura mâine în jurul lui, Justin mi le-a prins în ale lui, ținându-mi-le pe loc.

"De ce nu vrei să te întorci acolo?" A murmurat încet, cerându-mi să-i spun adevărul.

"Eu-" Am oftat, am tras aer în piept scuturându-mi capul. "Nimic..."

Justin mi-a strâns brațele cu mâinile sale, provocându-mi un mic disconfort. "Kelsey." A spus înainte să își închidă ochii, spunându-și să se calmeze, înainte să îi redeschidă și să se uite la mine. "Nu-mi spune că nu e nimic. Știi cât de mult urăsc asta."

Am dat din cap știind că are dreptate și în ciuda sentimentului din interiorul meu care îmi spune să mă abțin, nu vreau să încep o ceartă după ce am terminat una. "Doar că... vreau să stau cu tine în noaptea asta... Doar tu și cu mine, nimeni altcineva." M-am uitat în jos la picioarele mele refuzând să îl privesc, jenată că am cedat.

După un lung val de liniște, Justin a spus în sfârșit ceva. "Așteaptă aici." Mi-a tras mâinile din jurul său și a plecat.

Curioasă, am făcut câțiva pași înainte întrebându-mă unde se duce și ce face. Am rămas în pragul ușii de la bucătărie, uitându-mă cum Justin deschide ușa către terasă și îl trage deoparte pe Bruce pentru a-i spune ceva, apoi s-a întors la mine. "Credeam că ți-am spus să rămâi în sufragerie." Buzele sale au format un zâmbet mic.

Am chicotit jucându-mă cu marginea tricoului. "Eram curioasă." Am spus pe un ton inocent, uitându-mă la el.

"Aceeași Kelsey băgăcioasă, eh?" Justin s-a uitat în jos la mine. "Ce ți-am spus despre asta?" Și-a lăsat capul într-o parte, corpul lui s-a apropiat încet de al meu. Am făcut un pas în spate, un zâmbet apărându-mi pe față. "Păi..." Am lăsat un mic chicot să-mi iasă. "Știi tu... obiceiurile proaste mor greu."

Și-a ridicat o sprânceană în sus, și-a scos mâinile din buzunare. "Oh, pe bune?"

Am dat din cap. "Mhm."

A făcut câțiva pași către mine, și-a păstrat expresia feței neutră, nelăsând să se vadă nimic. "Ei bine, atunci... dacă te voi gâdila până la epuizare va rămâne aceeași analogie?"

"Ce vrei să spui-" Înainte să-mi pot termina întrebarea, Justin a venit spre mine, făcându-mă să țip înainte să o iau la fugă.

"Poți fugi cat de tare poți, iubito, tot te voi prinde." A râs Justin și a început să fugă după mine în jurul canapelei și pe scări, unde am început să respir sacadat, neștiind în ce cameră ar trebui să merg până când m-am decis să merg în cea a lui Justin.