Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 21: "Îți sunt dator."

"Am auzit că ești un mâncător pretențios pe aici." Am rânjit în timp ce m-am așezat vizavi de el pe pat. Un picior s-a încolăcit sub fundul meu în timp ce m-am aplecat, trăgând capacele de plastic ale recipientelor și așezându-le sub ele pe tava cocoțată în fața lui Justin. "De fapt, cred că asistentele au scris-o pe fișa lor." Am chicotit, privind cum și-a ridicat sprâncenele, deși ochii i-au rămas pe mâncare.

"Oh, serios?" A întrebat tachinător, limba lui urmărindu-și buza de jos într-un mod simplu care a făcut ca stomacul meu să facă backflip-uri.

"Da, serios." Zâmbind, am scos furculițele de plastic din pungile lor mici, așezându-le. "Voiam să gătesc pentru tine, dar apoi m-am gândit că ar fi, probabil, mai sănătos și mai sigur dacă ți-aș aduce ceva ce ai mânca de fapt." Luând niște mâncare în furculiță, m-am aplecat peste tavă, gesticulând-o spre gura deschisă a lui Justin în timp ce a luat bucata de pui în gură.

"Ce s-a întâmplat cu somnul tău?" Justin a întrebat cu sprâncenele ridicate, cu gura plină de mâncare.

Învârtindu-mi ochii, m-am înfiorat. "Ce-i cu tine de mereu te gândești la mine într-un pat?"

Rânjind, Justin a deschis gura semnalând că vrea mai mult.

Despărțindu-mi buzele, am mușcat din nou râsul, hrănindu-l încă o dată. "Știu că nu e cel mai romantic decor din lume, dar.." Am ridicat din umeri. "Simt ca avem unele lucruri pentru a sărbători."

Înghițind, Justin a încuviințat din cap. "Sunt de acord." Lingându-și buzele, a zâmbit, "Arată bine, miroase și mai bine."
Aplecându-se să prindă singur furculița, i-am tras mâna departe.

"Nu, nu, nu." Am certat jucăuș. "Asta e treaba mea."

"Oh, deci acum ai de gând să mă hrănești?" S-a luptat cu rânjetul prostesc care amenința să se dezvăluie în timp ce s-a uitat la mine amuzat.

"Corect." Luând niște tăiței împreună cu puiul, l-am introdus în gura lui Justin în timp ce a gemut satisfăcut de mâncarea delicioasă pe care o mânca.

"Ar trebui să fiu rănit mai des." M-a tachinat, privindu-mă cu grijă în timp ce am înghețat pentru o clipă.

"De fapt, acesta lucru va fi o singură dată, așa că nu te obișnui cu el."

"Mhm, îmi dai un șervețel?"

Luând unul din apropiere, l-am pus în mâna întinsă a lui Justin, privind cum și-a șters buzele înainte de a lua cealaltă furculiță încă împachetată într-o pungă, rupând-o și îndrăgindu-se cu mâncarea din recipientul meu. Aplecându-se, mi-a întins-o ​​spre buze. "Spune, ah, baby."

Încrucișându-mi brațele la piept, am clătinat din cap. "Ce ți-am spus? Există un motiv pentru care nu te las să te hrănești singur, de ce Dumnezeu te-aș lăsa să mă hrănești pe mine?"

Învârtindu-și ochii, Justin a îndemnat furculița mai aproape de buzele mele. "Mănâncă."

Despățindu-mi buzele, am făcut cu reticență cum a spus el, nevrând să testez apele și să-i ridic accidental tensiunea arterială. "Ești atât de enervant."

"Da, dar mă iubești, acum nu mai vorbi și mănâncă." Punând o furculiță de mâncare în gură, am înghițit cu un suspin greu.

"Hei, doar pentru că îți dau să mănânci nu înseamnă că a trebuit să încetezi să mai faci același lucru pentru mine." Rânjind, Justin a râs în timp ce am bâjbâit pe tavă pentru a-i găsi furculița.

"Ești așa un copil." Mi-am scos limba în timp ce amândoi am schimbat mâncarea, plătindu-ne unul pe altul în același timp.

Bâlbâind cu mâncarea, Justin mi-a aruncat o privire necredibilă. "Spune cea care tocmai a scos limba la mine, bine." Chicotind, a mestecat în tăcere când s-a așezat înapoi împotriva pernelor sale, ochii lui doar privindu-mă, fără să spună un cuvânt.