Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 11: "Nu vrei să plec?"

Punctul de vedere al lui Kelsey:

"Nu vrei să plec?"

Trecând cu mâna febril în sus şi în jos pe faţă cu cealaltă mână, Justin a mârâit uşor. "Nu știu ce dracu' vreau."

"Atunci lasă-mă să plec." I-am sugerat, dar imediat mi-am închis gura după ce am primit atenția ochilor lui aprinși și fierbinți.

"Nu." S-a răstit cu vocea aspră, provocând un fior să-mi curgă pe coloana vertebrală. Privind spre cer a respirat mângâietor, lăsând aerul rece să-l relaxeze. Lăsându-și mâinile să cadă înapoi după ce și-a desfăcut strânsoarea de pe mine, am privit cum și-a închis ochii, împletindu-și mâinile în buzunarele pantalonilor.

Mușcându-mi buza, am avut în vedere dacă ar trebui sau nu să iau șansa și să-l las să diminueze sau să-l ascult și să rămân.

Am ales a doua opțiune.

Întorcându-mă, am stat braț la braț cu Justin, ținându-mi respirația pe măsură ce secundele treceau. Aerul din jurul nostru s-a îngroșat și m-am simțit ca și cum mă sufocam.

"Știi ce nu înțeleg?" Justin a mormăit răgușit, cu ochii înăbușiți într-o manieră întunecată, în timp ce se lupta să se mențină compus. Nici măcar nu mi-a dat șansa să răspund, a făcut-o el însuși. "Spui că nu vrei să mă supăr pe tine, dar faci lucruri care mă enervează."

"Justin--"

"Ți-am cerut eu să vorbești?" A lătrat, tonul vocii lui feliind atmosfera în timp ce îl priveam cu ochii mari.

Strângându-mi buzele, am înghițit greu, sprâncenele mele întâlnindu-se într-una, în confuzie. "De ce te porți așa?" Am șoptit, rostindu-mi gândurile cu voce tare și aproape imediat am regretat. Mușcându-mi limba ca să nu mai spun nimic, m-am înjurat pe dinăuntru, observând în timp ce ochii lui Justin se îngustau în fante, arzând practic găuri în ai mei.

"E o întrebare simplă, Kelsey." A scuipat. "Ți-am cerut să vorbești, da sau nu?"

"Nu." Am murmurat învinsă în timp ce mi-au căzut umerii, îndreptându-mi ușor capul, făcându-mi părul să-mi curețe fața, am respirat adânc.

"Atunci taci dracului din gură."

Ducându-mi o șuviță de păr în spatele urechii, am dat din cap cu buzele strânse, refuzând să-l privesc în ochi, în timp ce m-am uitat în față.

"Spui că îți pasă de mine, spui că mă iubești iar în secunda în care mă întorc cu spatele la tine, te duci împotriva a ceea ce ți-am cerut întotdeauna?"

Scuturând din cap, și-a lins buzele. "Să te implici în afacerile mele este singurul lucru pe care nu îl poți face. Nu cer nimic altceva de la tine." Apucând balustrada stratului exterior de lemn al terasei, Justin a inspirat. "E periculos, Kelsey... nu înțelegi asta până acum? Nu pot risca să-ți pui viața în pericol pentru că încerci să mă ajuți."

"Tot ce poți vedea este ce am făcut greșit în toate astea... nici măcar nu te vei lăsa să vezi adevăratul motiv din spatele plecării lui Bruce." Trăgându-mi buzele în gură, am batjocorit în nemulțumire. "Este ca de fiecare dată când încerc să fac ceva bun pentru tine, întotdeauna găsești o cale să-l răsucești în ceva mai mare decât este cu adevărat."

"Nu-mi pasă de motivele pe care le-ai avut pentru ceea ce ai făcut." S-a uitat cu ochi intenși spre mine. "Dacă ai făcut-o pentru că încercai să ajuți sau pentru că tu crezi că e cel mai bine pentru mine, ți-am spus deja, n-am nevoie de ajutorul tău. Pot să am grijă de mine, așa cum am avut mulți ani înainte."