Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 46: "Nu pot trăi fără tine."

Punctul de vedere al nimănui:

Era rece în interiorul celulei de reținere la fel ca sângele care îi curgea prin vene. Justin nu dormise deloc noaptea trecută și tot ce putea face era să se holbeze la peretele murdar din fața lui în timp ce aștepta ca noaptea să se transforme în zi.

Justin țipa, dorind să-și revină. Era prins totuși, incapabil să străpungă barierele dure ale realității pe care le-a creat în jurul său. A vrut să simtă durerea, lucrurile pe care s-a forțat să le închidă în toți acești ani. Voia ca întunericul pe care-l ascundea adânc în el să iasă și să se joace; să-l ducă înapoi în locul pe care-l cunoștea atât de bine - când nu avea o fată de care să-și facă griji, și singurul lucru de care îi păsa era el însuși și să tragă un glonț în pieptul cuiva.

Își dorea sfârșitul amar, că a fost atât de aproape să-l realizeze de multe ori înainte.

Era și timpul să începi să vezi cât de pi*dă ai devenit.

"Taci din gură." Justin a mârâit furios, holbându-se puternic la podea cu mâinile încolăcite în pumni de partea lui.

Nu te purta ca și cum nu ai ști că e adevărat. Cățeaua aia mică te-a condamnat de la început.

Vocile din capul lui au început să-l batjocorească din nou, și nu a putut face nimic pentru a opri asta. Începuse să-și piardă mințile, și știa asta, dar nu i-a păsat.

Era și timpul să scapi de târfa aia.

"Nu e o târfă." Justin a contracarat deși o durere ascuțită în piept i-a spus altceva.

Nu o mai apăra! Uite unde te-a adus - înapoi în închisoare. Bruce avea dreptate. O să te distrugă.

"Nu știi despre ce vorbești." A lătrat, stând în picioare. Începuse să se enerveze acum, pieptul i se înălța violent.

Ea este totul pentru tine, spuse vocea din fundul capului său, încercând să-l aducă acolo unde avea o înțelegere a sănătății sale.

Tremurând din cap, Justin l-a strâns în mâini, dispus să scape de voci. "Stop." A implorat el.

Te-a salvat de tine însuți. A rămas alături de tine chiar și atunci când toți ceilalți au renunțat. Ea te iubește, nu arunca asta.

"NU MAI VORBI!" A țipat înainte de a ateriza un pumn solid pe perete fără să se gândească a doua oară. Clipind, a înjurat sub respirație, încercând să scuture înțepătura.

"Știi, să vorbești cu tine însuți e un obicei prost."

Întorcându-se, Justin s-a încruntat, nu a fost surprins să-l vadă pe John stând de cealaltă parte a celulei sale. "Ce dracu' vrei?" A scuipat, ignorând durerea care i-a trecut prin braț.

Privindu-l mort în ochi, plin de orice emoție, John a spus. "Vreau să vorbim despre ce ai făcut."

Justin și-a dat ochii peste cap, știind că ar fi trebuit să vadă asta venind. "Eu nu."

"Minunat, atunci poți asculta." John a contracarat brusc în timp ce mergea spre el, înfășurându-și degetele în jurul barelor verticale.

"Nu am chef de rahatul tău acum." Justin s-a răstit.

"Păcat." A rămas în picioare, refuzând să dea înapoi doar pentru că Justin nu era el însuși. "Știi măcar ce ai făcut aseară?"

"Da." A ridicat din umeri, luând scamele de pe cămașă, clar neinteresat.