Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 7: "Ea era totul meu"

Hey! Noul capitol e gata, cam târziu dar mna..

Nu uitați să-mi lăsați părerile voastre în comentarii despre acest capitol și dacă vreți să apăsați steluța, m-ar ajuta enorm.

PS: Paște fericit!!

Kisses!

Lectură plăcută.
_________________________________________

Punctul de vedere al lui Justin:

"Deci..." Kelsey s-a retras, unghiile ei zgâriind pielea goală de pe pieptul meu, dinții ei răzuindu-i nervos buza de jos. "Cum a fost?"

Încruntându-mi sprâncenele în confuzie cu privire la ceea ce a vrut să spună, mi-am înghesuit gâtul ca să mă uit în jos la ea. "Cum a fost ce?"

"Închisoarea." Ea a declarat cu sinceritate, tăind subiectul și chiar dacă am admirat asta, nu am putut ajuta acul ca senzație de ciupitură în mintea mea.

"Ei bine, tu sigur nu bați în jurul tufișului." Am chicotit, încercând să găsesc un mod de a face acest lucru pozitiv. Adică, nu era un subiect ușor de discutat.

"Doar asta." Kelsey a oftat, ridicând din umeri. "Tu ști prin ce-am trecut cât ai fost plecat. Este doar rezonabil pentru mine să știu luptele tale, de asemenea."

"Luptele mele sunt luptele mele pentru un motiv, Kelsey." Sărutându-i fruntea, m-am uitat înainte, încercând să depășesc momentul de rătăcire în mijlocul intestinului meu. "Nu trebuie să-ți faci griji pentru ele."

"Dar îmi fac griji, Justin, asta e chestia." Mutându-se astfel încât pieptul ei gol a fost presat împotriva pieptului meu, și-a înfășurat brațele în jurul meu. "Întotdeauna îmi va păsa și mă mănâncă pe interior fără să știu prin ce ai trecut." Kelsey a început să deseneze absent forme imaginare pe pielea mea în timp ce și-a băgat ambele buze în gură.

"Nu face asta." Am murmurat apucându-i bărbia între degetul arătător și cel mare, înainte de a trage buzele ei libere din ținerea pe care o avea asupra lor. Dându-mi o privire amețită, am ignorat-o aplecându-mă și plasând un sărut dulce pe buzele ei, încercând să-i ușurez mintea.

Aprofundând sărutul, Kelsey m-a apucat de umeri să se ridice când s-a oprit. Trădându-se departe de îmbrățișarea gurilor noastre, Kelsey mi-a dat o privire dezaprobatoare. "Sărutându-mă nu mă va opri să vreau să știu."

"Dar te va distrage suficient ca să uiți de asta." Am contracarat cu un oftat, mâinile mele rulând neatente în sus și în jos pe laturile ei.

"Când ți-ai dat seama, mi-am aruncat toate poverile pe tine. Am țipat și am strigat, între timp nici măcar nu te-am lăsat să explici prin ce ai trecut și eu doar mă simt... vinovată." Kelsey s-a bosumflat, umerii ei căzând.

Ridicându-mă pe coate, i-am dat o privire neîncrezătoare, nu pot să cred ceea ce tocmai am auzit. "Nu ai de ce să fi vinovată. A fost vina mea că am fost prins și luat, în primul rând. Ai tot dreptul să fi supărată pe mine. Te-am mințit, am stricat totul..." Închizându-mi ochii, m-am gândit înapoi la greșelile pe care le-am făcut cu privire la relația noastră. "Nu ai avut nicio vină în asta."

"Atunci de ce mă simt ca și cum te-am... ne-am dezamăgit?" Încruntându-se, mi-a evitat ochii, uitându-se la tot în afară de mine.

"Nu poți fi serioasă..." Când nu a spus nimic, ochii mei s-au lărgit. "Iubito." Am încercat din nou dar ea a refuzat să se clintească.

Stând sus complet, i-am luat picioarele, răspândindu-le pe partea cealaltă a mea înainte să-i iau fața în mâini, forțând-o să se uite la mine. "Nu vreau să mai spui așa ceva, mă înțelegi?"