Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 18: "Nu vreau să mă mai simt așa."

Punctul de vedere al lui Kelsey:

După ce am închis telefonul cu Pattie, spunându-i ce s-a întâmplat, mi-a spus că va fi aici în câteva minute. Găsind suficient timp să vorbesc cu Justin până ajunge ea, m-am așezat pe scaunul de lângă patul lui. "M-ai speriat." Am șoptit. "Gândindu-mă că ai fi putut-" Am dat din cap. "Să nu mai faci niciodată așa ceva." Am avertizat, deși a apărut mai mult ca o solicitare șuierată. Nu știi cum e să-i vezi plutind deasupra ta cu acele... lucruri care încearcă să te resusciteze înapoi la viață." Privind departe de el, am găsit interes la linia de bip care scana pe numeroasele ecrane ale utilajelor de lângă noptiera lui Justin, indicându-i bătăile inimii.

"Voiau să renunțe la tine..." I-am șoptit. "Au crezut că asta a fost. Că ai renunțat, dar ei nu știu ca cun o fac eu." Am mormăit în chinuri. "Ei nu știu cât de puternic ești." Am oftat, aruncându-mi un fir de păr în spatele urechii în timp ce mi-am  încrucișat brațele sub sâni, așezându-mă pe marginea patului lui Justin în timp ce m-am uitat la el. Înțelegi cum e să fi lăsat? Cât de furios te face? Cât de trist și gol?" Mi-am strâns buzele, într-o parte a gândului profundă. Apăsându-mi limba pe cerul gurii, m-am uitat în sus la tavan. "Cât timp îți ia să mai ți vreodată la cineva sau ceva?" I-am șoptit agitată.

"Doamne, te mănâncă pe dinăuntru." Am scuipat viguros în augmentare la tot ce s-a întâmplă. "Îți înfige ghearele din interior până când simți că ești pe cale să explodezi. Este un sentiment atât de intens, încât gândul de a-l pierde pe cel pe care îl iubești este un sentiment care te-ar putea încheia chiar și acolo."

"Nu vreau să mă mai simt așa." Mi-am plecat capul în disperare. "Nu vreau să-mi continui viața fără tine. Nu vreau să mă gândesc la alte șanse ca tu să mai intri într-un atac din nou. Știu că ți-am promis că mă pot descurca cu stilul de viață pe care l-ai ales și nu mă întorc de la cuvântul meu. Nu știu dacă mă pot descurca cu gândul de a te pierde pentru că atunci nu știu ce aș face cu mine însumi."

"Ai devenit o parte din viața mea încât fără ca tu să faci parte din ea... nu mi se pare corect. Se simte ca și cum o parte din mine lipsește." Ajungând la el, am trecut cu vârful degetului pe ciotul de pe bărbia lui. "Te iubesc atât de mult încât doare și vreau să fim din nou bine. Vreau normalul pe care l-am avut. Vreau ca toate chestiile astea rele să dispară. Îmi vreau iubitul înapoi." Aducându-mi mâna înapoi, am forțat înapoi un suspin încordat.

"Știu că sunt, probabil, o mulțime de a întrebări, deoarece aproape ai murit aproximativ câteva minute în urmă dar acum ar fi momentul să te trezești..." Lingându-mi buzele, le-am presat împreună odată ce tăcerea m-a sufocat încă o dată. "Trebuie să-ți spun, m-am săturat de toate astea pentru că nu mă descurc bine cu toate luminile, mașinile și alte chestii. Probabil că, să fiu sinceră, ar fi făcut o asistentă medicală foarte rău care.." Am batjocorit în realizare. "Este destul de ironic având în vedere că mama mea este una dintre ele." Am forțat un râs mic, încercând să umplu golul cu un pic de lumină.

"Știu că probabil te-ai săturat de mine acum... dar nu mai pot trăi așa. Vreau să te trezești, Justin, pentru că vezi tu; nu suport faptul că poți să mă părăsești în orice clipă..." Uitându-mă în jos la mâinile mele, mi-am lăsat părul să cadă în timp ce mi-a acoperit fața. "Când inima ta s-a oprit." M-am întrerupt la memoria dureroasă. "Inima mea s-a oprit. Am simțit că totul în jurul meu a ajuns la un popas și gândul de a te pierde..." Am dat din cap, nedorind să continui. "Și doctorul ăla prost." Am mârâit în supărare. "Încercând să spună că erai- erai mort." Am dat din cap. "El nu te cunoaște așa cum te cunosc eu. Ești un supraviețuitor, întotdeauna ai fost din ziua în care te-am cunoscut."