Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 23: "Nu te lupta cu mine în privința asta."

Punctul de vedere al lui Kelsey:

Înclinându-mă, am tras ușa care ducea în camera de spital a lui Justin, cu cotul, două căni umplute până în vârf, cu cafea care îmi ocupa mâinile. Apăsându-mi spatele pe suprafață, am împins-o deschis, trântind-o înăuntru unde mă așteptam să-l văd pe Justin trezit sau dormind, dar am fost surprinsă să nu-l găsesc deloc acolo, patul făcut ca și cum nu ar fi fost aici de o săptămână.

Aproape că am aruncat cafelele, le-am așezat pe dulapul de lângă ușă, înainte de a privi în jurul camerei orice semn de plecare sau de intrare forțată. Când am sfârșit cu mâna goală fără niciun indiciu unde ar putea fi iubitul meu, panica mi-a depășit existența. "Asistent medical!" Am țipat, alergând spre ușă. "Asistentă, intră aici te rog!"

Întorcându-mă în cameră, mi-am întins degetele pe cearșaful de pat, mușcându-mi interiorul obrazului, pentru a nu mai depăși limitele și a-mi pierde mințile, șoptindu-mi odată ce am auzit pași care se îndreptau spre mine, am lăsat o respirație. "Unde e iubitul meu? L-ai luat la teste?"

"Nu." A confirmat ea fără suflare.

"Bine, atunci sună la securitate, acum." Mi-am trecut degetele prin păr, întrebându-mă unde poate fi acum.

Deschizând gura pentru a spune ceva, s-a deschis o ușă din interior care ducea la baia interioară, Justin mergea cu grijă, îmbrăcat în etirul său normal.

"Asta e persoana dispărută pe care o căutai?" Asistenta a tachinat dulce, cu ochii manifestând compasiune.

"O, slavă Domnului." Am murmurat pentru mine, cu capul căzând pe spate, în timp ce ușurarea a spălat peste mine. Zâmbind politicos la asistentă, m-am apropiat de Justin, aruncându-mi brațele peste el, îndepărtându-mi mâinile.

"Ah, rahat." El a zis printre dinții încleștați, punând o mână la piept, s-a dublat înainte să se îndrepte. "Ușor, baby" A șuierat.

"Îmi pare rău." Am mormăit în scuză. "Unde ai fost?" Am întrebat. "Am fost îngrijorată."

"De ce să-ți faci griji-"

"Am intrat și erai plecat, eu doar-"

"Este totul în regulă?" Asistenta a întrerupt în grabă, întrebându-se ce se întâmplă.

"Da, da, da, suntem bine." Justin a ridicat o mână de parcă ar fi indicat să nu se apropie.

Dând din cap, a ieșit din cameră în același timp când m-am înfiorat, privindu-l. "Ești bine; tocmai mi-ai făcut un atac de cord!" Am răsuflat cu un zâmbet mic, încercând să ușurez starea de spirit.

"Nu poate un tip să meargă la baie?" Justin a batjocorit în timp ce m-a privit cu sprâncenele încovoiate, cu rânjetul său infam înfipt în față.

"Hei, nu încerca să-mi întorci asta." Am râs fără suflare. "De ce nu mi-ai răspuns?" Am făcut un gest spre ușa de unde tocmai a venit.

"A fost tare acolo cu ventilatorul pornit și totul, nu te-am auzit." Justin s-a aplecat, dându-mi un sărut blând pe buze.

"Am crezut că (,) Cole s-a întors sau ceva de genul ăsta." Am murmurat, frica evidentă în ochii mei.

Îndepărtându-mi părul de pe față, Justin a oftat. "Lasă-l pe Cole, ticălosul e probabil la jumătatea drumului prin state până acum."

Lăsând subiectul acela, am aruncat o privire spre forma lui îmbrăcată, confuzia izbucnind. "De ce ești îmbrăcat?"

S-a uitat în spatele meu. "Ei bine, nu pot merge afară din spital fără niște haine pe-"