Danger's Back - Justin Bieber [Fanfiction || Tradusă în română]

Capitolul 20: "Ești încă un om mort."

Punctul de vedere al lui Kelsey:

Gemând în timp ce lumina de la geamuri intra, m-a determinat să-mi flutur ochii și să mă trezesc din somnul meu. Înghițind în ciuda gâtului meu uscat și lipicios, am început să-mi șterg ochii, curățându-i de somn. Trăgând în piept, am oftat frustrant înainte de a mă relaxa, odată ce ochii mi-au căzut pe Kelsey dormind bine lângă patul meu.

M-am încruntat la vederea ei înfășurată într-o bilă pe unul dintre scaunele de spital, clar incomode, cu un cearșaf care îi acoperea corpul ei, probabil, congelat. Ajungând peste, am îndemnat-o ușor să se trezească, cu degetele mele, ca să nu o mai pot privi adormind așa.

"Babe." Am spus uitându-mă la ea în timp ce s-a agitat un pic înainte de a-și flutura genele, ochii ei găsindu-i pe ai mei înainte de a-și trage rapid corpul în sus într-o poziție de șezut.

"Esti bine?" A murmurat grațios, căutând în jur ceva în neregulă. "S-a întâmplat ceva? Vrei ceva?"

Nu am putut să nu zâmbesc când mi-a îndemnat buzele să se tragă în sus la urgența ei de a-mi veni în ajutor.

"Ce e aia?" M-a întrebat, zâmbind confuză înapoi la mine.

"Vreau să te duci acasă și să te odihnești înainte de a te epuiza atât de mult încât trebuie să te internezi."

"Sunt bine." Kelsey a replicat cu o rotire de ochi, exasperată.

"Ai fost aici în fiecare minut al zilei. Probabil trăiești din prostiile pe care le vând în automatele de la cafenea și cafea." Am ripostat, încercând să-mi împing punctul de vedere. Nu e sănătos pentru ea să fie aici 24/7 fără odihnă sau mâncare obișnuită în organism.

"Nu le-aș spune prostii, de fapt nu e chiar așa de rău... odată ce te obișnuiești cu ele." Kelsey a ridicat din umeri neglijent, încercând să mă convingă altfel, dar nimic din ce va spune nu mă va face să mă răzgândesc.

"Oricum, tot nu e mâncare. Trebuie să iei un pic de aer în afară de a merge la baie sau de a chema asistenta medicală. Trebuie să ieși, să vezi soarele, cerul... să fi blocată aici nu va face nimic mai bun. Va înrăutăți lucrurile pentru tine."

"Am avut destul aer curat." Kelsey a fluturat o mână de respingere. "Carly m-a dus la restaurant acum câteva zile și m-am dus și eu acasă o dată." A protestat, buzele ei trăgându-se într-un botic.

"O dată." Am repetat. "Exact. Te războiești degeaba." Am oftat. "Ce bine va face oricare dintre noi dacă te prăbușești așa cum sunt eliberat?"

"Nu vreau să te las... dacă-"

"Nu." I-am spus să se oprească înainte să continue să vorbească. "Nu există "ce-ar fi dacă". Am trecut prin ce e mai rău, bine? Nu-ți face griji pentru mine. Eu sunt cel care e bine aici. Nu sunt destul de sigur că vei mai fi prezentă în câteva zile dacă vei continua așa." Lingându-mi buzele, am respirat adânc. "Nu vreau ca acest lucru să se transforme într-o ceartă. Doar fă așa cum spun, bine?"

"Ești întins pe spate și încă mai găsești modalități de a-mi controla viața." Kelsey a mormăit în glumă, împușcându-mi un zâmbet timid în timp ce ea și-a desfăcut picioarele și s-a ridicat, întinzându-și membrele.

Chicotind, am rânjit. "Doar du-te acasă și dormi puțin. Mă voi simți mult mai bine știind că te odihnești."

Presându-și buzele, Kelsey nu și-a pus prea mult în gând, în timp ce umerii i s-au prăbușit de groază. "Bine." A subliniat ea, aplecându-se și apăsându-și buzele pe ale mele pentru un sărut dulce. "Dar mă voi întoarce mai târziu." Mi-a arătat un gest de avertizare.