- Unde m-mergem...?
Hoseok: Unde stai?
Când aude asta se albește la fața. Deschide gura sa spună ceva dar nu scoate niciun sunet.
- E-eu..nu știu...părinții mei au murit acum câțiva ani..
Hoseok: Pai și pana acum unde ai stat?
- La bunica dar a murit și ea și proprietarii i-au luat casa..
Hoseok: Stătea în chirie?
- Da..
Din tonul ei mi-am dat seama ca e speriata. Și ma intreb de ce pentru ca acum e în siguranta. Defapt dacă ma gândesc mai bine are toate motivele sa fie. Nu mai are părinți, nu mai are unde sa stea. La naiba, cum sa ai asa o soarta?
Hoseok: Cum te cheamă?
- Alexa.. Pe tine?
Hoseok: Hoseok.
Nu mai spunem niciunul nimic. Când ajungem în fața casei apăs butonul de la telecomanda, care era agățată la chei, astfel deschizându-se garajul.
Alexa: Unde suntem..? Șoptește.
Hoseok: La mine.
Înghite în sec și ma urmează timida în casa. Urcam la etaj și întram în baie.
Hoseok: Merg să-ți aduc niște haine.
Aceasta aproba și rămâne cuminte în baie pana când ma întorc înapoi.
Hoseok: Ți-am adus și niște prosoape. Sa poți face dus.
Alexa: Mulțumesc..
Ies din baie, lăsând-o sa facă dus și sa se schimbe, și cobor în sufragerie. Având în vedere ca habar nu am sa gătesc am comandat pizza. Cred ca ii place. Defapt sper.
Stau liniștit pe canapea, uitându-ma la Tv pana o vad pe Alexa coborând scările. Dumnezeule, ce bine ii sta cu tricoul meu. Ii ajunge pana deasupra genunchilor și ii era destul de larg. Și parul acela ud. Doamne.
Încerc sa nu ma mai holbez la ea și ii fac semn sa se așeze lângă mine. Merg în baie după trusa medicala apoi ma întorc la ea.
Alexa: Ce faci cu alea? Spune curioasa privindu-ma în ochi.
Cred ca sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată. Da fapt ce tot spun? Ea e foarte frumoasa. Cu corpul ei micuț în forma de clepsidră, cu parul acela șaten, cu buzele ei rozalii. E întruchiparea perfecțiunii.
Hoseok: O să-ți dezinfectez rănile. Ești plina de lovituri.
Nu mai spune nimic doar oftează.
Iau putina vata pe care pun spirt și încep sa ii tamponez ușor rănile.
Hoseok: Cine erau tipii ăia?
Alexa: N-nu știu. M-au urmărit pana la baie apoi m-au dus în camera aceea..
Oftez. Ii tampozenz rana de lângă buza de jos încercând sa rămân concentrat pe ceea ce făceam. Fără să-mi dau seama m-am oprit din ce făceam. Ii priveam buzele fascinat apoi mi-am dus ochii pana la ai ei. Ma privea curioasa apoi privirea i s-a mutat pe buzele mele. Și ea vrea asta. Îmi pun mana pe obrazul ei privindu-i ochii care sclipeau din cauza luminilor slabe.
Îmi apropii fata de a ei, ea făcând la fel.
Zambesc calm când ii întâlnesc din nou privirea. Când să-mi unesc buzele cu ale sale cineva suna la ușa.
Hoseok: La naiba. Șoptesc ridicându-ma de pe canapea și mergând sa deschid.
Era tipul cu pizza. Îmi da cutiile cu pizza și după ce le plătesc ma întorc înapoi la Alexa care ma aștepta pe canapea.
Hoseok: A venit pizza.
Zâmbea. Avea un zâmbet atât de frumos încât as putea să-l privesc zi și noapte fără sa ma plictisesc.
Cred c-o să-mi dau o palma în cel mai scurt timp dacă ma mai gândesc atât de mult la ea.
Las cutiile pe măsuța de cafea și ma reîntorc la dezinfectatul rănilor.
Alexa: Și tu ești rănit...spune ducându-si degetul pe rana de pe buza mea.
Hoseok: E o nimica toată. O să-mi treacă, nu te îngrijora. Spun zâmbindu-i.
Alexa: E doar vina mea...șoptește crezând ca n-o aud.
Îmi pun mana pe obrazul ei fin și ii ridic privirea.
Hoseok: Nu e vina ta. Și ma bucur ca mi-am luat-o.
Alexa: De ce? Nu te doare?
Hoseok: Puțin, dar nu asta e important. Important e ca am ajuns la timp. Cine știe ce puteau să-ți facă. Spun simțind cum îmi fierbe sângele în vene doar gândindu-mă ca idioții aia au pus mana pe ea și nu s-ar fi oprit doar acolo.
Alexa: Ai dreptate..si îți mulțumesc...
Hoseok: Nu ai pentru ce.
Ma privește cu aceeași privire care ar putea sa ma topească.
Hoseok: Hai sa mâncăm. Spun după ce termin cu rănile ei.
Alexa: Stai.
Hoseok: Ce e?
Nu îmi răspunde ci doar ia o bucățică de vata pe care pune spirt. Începe să-mi șteargă sângele de pe buza cu atâta grija de parca as fi din porțelan.
Când termina se uita zâmbind în ochii mei.
Hoseok: Mulțumesc. Spun zâmbind.
Alexa: Cu plăcere.
Duc trusa înapoi în baie apoi ne așezăm la masa începând sa mâncăm.
Alexa: Cred ca ar trebui sa plec...si asa te-am deranjat destul..
Hoseok: Unde sa pleci? Și mai ales la ora asta?
Alexa: Nu știu..vad eu.
Hoseok: Nici nu ma gândesc. Era sa fii violata, dacă pleci poate o pățești din nou. Și poate mai rău.
Alexa: Știu. Dar nici pe capul tău nu pot sa stau. Nu ai nicio obligație fata de mine și poate-
Hoseok: Nu vreau obiecții. Ramai aici și punct.
Alexa: Dar părinții tăi-
Hoseok: Sunt plecați.
Alexa: Bine. Dar nu pot sa rămân...chiar nu vreau sa deranjez..
Hoseok: Nu deranjezi pe nimeni. Serios, ramai aici. Nu vreau sa ți se întâmple ceva.
Ma privește câteva clipe în ochi fără sa spună ceva. Apoi își lasă privirea în podea.
Alexa: Mulțumesc..
Zambesc.
Hoseok: Nu trebuie să-mi mulțumești. Ma bucur ca pot sa te ajut.
Nu mai spune nimic doar își termina felia de pizza. După ce terminam de mâncat ii spun sa ma urmeze. Urcam la etaj si mergem în camera mea.
Hoseok: Poți sa dormi aici.
Alexa: Pai și tu unde o sa dormi?
Hoseok: În camera părinților mei.
Alexa: Bine..
Vreau sa ies iar ma oprește. Când ma întorc spre ea ma surprinde îmbrățișându-mă.
Alexa: Mulțumesc.
Zâmbesc și ii răspund la îmbrățișare. Abia acum mi-am dat seama cât e de scunda pe lângă mine.
Hoseok: Cu plăcere.
An nou fericit!! 🎇🎊🎆
La media e Alexa <3
Cum vi se pare capitolul? Și ce părere aveți despre Alexa? ❤️
