După ce Hobi a plecat cu Alexa în camera, eu și Rose am rămas sa strângem popcornul și dozele de suc ramase.
Jimin: Ești obosita?
Rose: Puțin. Totuși nu cred c-o sa adorm repede.
Jimin: Mm. Vrei sa vi la mine în camera? Poate ne mai uitam la un film sau ne jucam ceva jocuri video.
Rose: Sigur. Fug sa ma schimb și vin imediat.
Ii zâmbesc. După ce pleacă în camera ei rămân singur.
Jimin: Yes! Spun fericit.
O ora mai târziu stau în pat cu Rose lângă mine, acoperiți cu plapuma și uitându-ne la un film horror. Nu zic ca îmi plac maxim filmele astea, dar eh. Rose țipă dintr-o data, făcându-mă sa revin cu picioarele pe pământ. Pe ecran se derula o scena destul de creepy, iar Rose era ascunsa sub plapuma. Chicotesc și ii trag plapuma de pe fața ca s-o pot vedea.
Jimin: Hai aici. Spun făcându-i semn spre bratele mele.
Nu așteaptă prea mult ca se poziționează între picioarele mele lăsându-se pe spate, pe pieptul meu. Dumnezeule, e atât de bine s-o țin în brate. Îmi duc mâinile peste ale sale care erau pe burta ei. Cu mana dreapta ii țineam mana întra mea, iar cu cea stânga ii mângâi burta. Tot corpul începe sa i se relaxeze semn ca ii place. Bine, ori asta ori are "probleme" și are nevoie sa fie mângâiată.
Jimin: Te doare burtica?
Rose: N-nu.. Șoptește.
Zâmbesc. Stiu ca minte, dar nu vreau s-o fac sa se simtă prost. Mi-am dat seama ca nu e în apele ei. Ii mângâi burta pe tot parcursul filmului și o strâng mai bine în brate când tresare din cauza unei scene horror.
Sara pov.
Când aud pași ma ridic instantaneu de pe scaun și ma uit la Jungkook și la expresia lui iritata, apoi la persoanele din spatele lui.
Ma încrunt în timp ce ii privesc.
Sara: Ce naiba cauți aici? Ma adresez femeii din fața mea.
Mama: Sara...vreau sa vorbim..
Jungkook apare lângă mine, punându-si mana de după talia mea parca vrând sa ma protejeze de ea. Mama împreună cu Hyeon ii urmăreau acțiunile ca mai apoi sa se uite la mine, probabil ca să vadă cum reacționez.
Sara: Despre ce sa vorbim? O întreb pe același ton, având mâinile încrucișate la piept.
Mama: Doar lasă-mă să-ți explic. Te rog.
Oftez privindu-l pe Jungkook câteva clipe.
Sara: Bine. Ma întorc spre Jungkook și continui, condu-i te rog în living. Vin și eu imediat.
Acesta aproba apoi pleacă cu cei doi. Le fac doua cafele ca să nu spună ca sunt o nesimțită și altele, apoi merg și eu în sufragerie. Le așez cafelele pe măsuță, apoi ma așez pe canapea lângă Jungkook.
Sara: Te ascult.
Hyeon: Jungkook, fiule, pot vorbi cu tine între patru ochi?
Jungkook: Dacă ai ceva de spus, spune-o aici.
Hyeon: Te rog fiule.
Jungkook oftează, apoi își îndreaptă atenția spre mine.
Jungkook: Ma întorc imediat. Șoptește după care ma săruta pe frunte și se ridica.
Cei doi pleacă, eu rămânând cu mama.
Sara: Deci?
Mama: Am venit să-mi cer scuze. Pentru ca am țipat la tine atunci.
Sara: Atât?
Mama: Da..de ce?
Sara: A, nu nimic. Ma gândeam doar ca poate o să-ți ceri scuze și pentru ca aproape mi-am pierdut viata din cauza vostra.
Mama: Nu exagera. Știi bine ca nu a fost asa.
Sara: A nu? Atunci cum a fost?
Mama: Sara. Ști și tu ca aici a fost vina ta.
Sara: Poftim? Pufnesc eu.
Mama: Da. Tu ai luat-o la fuga pentru o prostie.
Sara: Am fugit pentru ca nu am vrut sa te mai vad. Pe niciunul. Am vrut sa fiu cât mai departe de voi.
Mama: Sara, noi îți vrem binele. De ceea ți-am spus ca nu e bine sa fi într-o relație cu Jungkook. O sa te raneasca, Sara. O să-si bata joc de tine. Și tu o sa suferi ca o proasta după el.
Sara: Ai uitat cumva ca e fiul lui Hyeon? El știe măcar ce crezi despre copilul lui?
Mama: Da, pentru ca el mi-a spus asta. Nu are încredere în el, și nici eu. Sara, ascultă-mă. O să-ți facă rău. O sa profite de tine. Și după aceea o sa te lase cu ochii în soare. Uite, poti să-ți strângi lucrurile și sa vi cu noi. Ești bine-venită înapoi acasă.
Sara: Mama, nu! Și nu mai vorbi asa despre el, nici măcar nu-l cunoști cum îl cunosc eu! Nu ai dreptul să-l judeci. Nici tu și nici Hyeon. La naiba, e copilul lui! Cum sa nu aibe încredere în el? Cum sa spuna toate lucrurile astea despre el? Voi nu aveți cum să-l cunoașteți, pentru ca nu vreti s-o faceți! Hyeon habar nu are ce simte copilul lui în momentul ăsta! Se simte vinovat pentru ca eu a trebuit sa plec de acasă, se simte abandonat de propriul sau tată! Exact cum m-am simțit și eu, deopotrivă. Dar eu am trecut peste. Nu e ca și cum ai fi diferita de tata. Înțeleg acum de ce ați fost căsătoriți.
Când aude asta se înverzește la fața.
Mama: Cum îndrăznești?!
Sara: Mama, gata!
Ma ridic de pe canapea, mergând să-l caut pe Jungkook. Ii aud vorbind în camera noastră, și fără sa vreau aud o conversație care ma face sa îmi doresc să-i strâng de gat, și pe mama și pe Hyeon.
Jungkook: Nu mai spune toate tâmpeniile astea! Nu te cred, și n-o sa te cred în veci.
Hyeon: Sa n-o faci. Dar asta e adevărul. Sara e la fel ca și maica-ta. O sa profite de tine cât ai bani apoi o sa te arunce ca și pe o cârpă. Exact ca și tine. O folosești pentru corpul ei. Cine naiba ar crede ca chiar va iubiți?
Okay guys, nu știu cât a trecut de când nu am mai postat dar am avut o perioada de repaus. De la toate. Am vrut sa rămân eu cu mine și sa încep sa îmi înțeleg emoțiile și altele. Următorul capitol cu Sara și Jungkook o sa fie destul de sad (nu dau spoilere) insa mie una mi-au dat lacrimile când l-am scris. Vreau toate părerile voastre în comentarii. Mi-am pus sufletul în capitolele astea doua și chiar vreau sa vad cum vi se par.
