Abia ce ne așezăm la masa, ca in pragul scărilor apar Taehyung și Jennie.
Mama ii privea încremenită, la fel făcând și Taehyung.
Mama: Taehyung. Spune mama cu vocea tremurândă.
Taehyung tresare. Acum ca i-a auzit vocea, nu cred ca mai are niciun dubiu.
Tae: M-mama...?
Mama se apropie cu pași repezi spre el, apoi îl îmbrățișează. Taehyung era încă în stare de șoc, iar ochii ii erau plini de lacrimi. Într-un final o îmbrățișează la rândul lui.
Mama: Habar nu ai cât de dor mi-a fost de tine.
Fratele meu nu spunea nimic. Suspina doar.
Când se desprind din îmbrățișare mama o privește pe Jennie.
Mama: Presupun ca ești Jennie.
Jennie pare uimita ca mama ii știe numele.
Jennie: Da.
Mama ii zâmbește călduros apoi își pune palma pe obrazul ei.
Mama: Haideți la masa. Cred ca va e foame.
Chiar și după ce s-au așezat la masa, Taehyung părea încă foarte tulburat.
Jungkook: Deci? Ce crezi?
Tae: Cum ați găsit-o? Ce v-a dat de înțeles ca nu e moarta? Ce v-a determinat sa începeți sa scormoniți trecutul? Întreabă fratele meu privindu-mă nedumerit.
Incep sa ii explic, și lui și lui Jennie, care era la fel de confuză.
Jungkook: Și cam asta e.
Taehyung: Nenorociții aceia. Murmura el nervos.
Jungkook: Lasă-i. Dacă nu ar fi făcut atâta scandal nu cred ca ne-am fi dat seama ca ceva e în neregula.
Taehyung: Totuși sa dea un tine?
Ridic din umeri. Eu am învățat ca nu trebuie sa mai am așteptări de la tata. Asa ca nu ma mai mira.
Totuși se pare ca Taehyung nu se aștepta.
Jungkook: O să-și primească pedeapsa. Toți trei.
Taehyung oftează.
***
După ce am mâncat, l-am sunat pe Namjoon sa vad dacă el și băieții pot sa caute alte informații legate de cei trei, iar el mi-a spus c-o sa facă tot posibilul. Am nevoie de alte dovezi, clare, care sa dovedească faptul ca Hyeon, pentru ca nu pot sa ii mai spun tată, Karen și Cheng sunt niște ticăloși.
Acum, eu și Sara am decis sa mergem să-l cautam pe So Joon, în timp de fratele meu și mama discută. Mama ne-a spus câteva detalii despre zona în care locuiește și având în vedere ca e în celalalt capăt al orașului, am luat mașina mamei.
Sara era tot mai neliniștită pe minut ce trecea.
Jungkook: Relaxează-te iubito. Nu are ce sa se întâmple. Acum am aflat adevărul, asa ca nimeni nu ne mai poate minți în privința asta.
Sara: Da, dar...daca tatăl meu..spune asta apoi se blochează.
Jungkook: Dacă tatăl tau ce?
Sara: Nici măcar nu știu cine e. Și nici el nu ma cunoaște. Dacă..nici nu o sa vrea sa ma cunoască? Dacă m-a uitat?
Jungkook: Asta e imposibil, Sara. Ești sânge din sângele lui.
Sara: Da, sunt și sânge din sângele mamei și uite ce a fost în stare să-mi facă.
Jungkook: Da, e adevărat. Dar ai auzit ce a spus mama. Tatăl tău a încercat mult timp sa dea de tine.
Oftează.
Când ajungem la adresa pe care ne-a dat-o mama, parchez mașina în fața unei case cu etaj și cobor. Sara zăbovește puțin, dar într-un final se sa și ea jos.
Sara pov.
Picioarele îmi tremura. Mâinile îmi sunt reci, respirația îmi e accelerata iar inima mai are puțin și-mi sare din piept. Îmi voi cunoaște tatăl.
Dumnezeule, încă îmi e greu sa cred una ca asta.
Jungkook ma ia de mana, oferindu-mi încredere. Înaintăm spre ușa de la întrare iar eu simt ca mai am puțin și leșin. Nu știu de ce îmi e atât de frica. Defapt știu. Îmi e frica ca poate tatăl meu nu o sa ma accepte, ca n-o sa vrea sa discute cu mine. Îmi e frica ca poate nu o sa ma recunoască.
Jungkook suna la sonerie înaite sa pot protesta eu.
In câteva clipe, ușa se deschide iar asta e momentul în care respirația mi se taie.
In fața mea stătea o doamna cam de vârsta mamei mele, cu parul blond tăiat pana la umeri, ochii verzi și având o înălțime medie. Era îmbrăcată lejer iar în mana ținea un biberon.
- Cu ce va pot ajuta? Întreba femeia veselă.
Sara: N-ne cerem scuze, cred ca a-am greșit adresa. Zic vrând s-o iau pe unde am venit însă mana lui Jungkook ma oprește.
Jungkook: Scuzați-ne, îl cautam pe Han So Joon. Știți cumva unde locuiește? Întreabă el mult mai stăpân pe sine decât am fost eu vreodată.
Femeia ne analizează puțin apoi răspunde.
- Da, e soțul meu. Și locuiește aici. De ce?
Deja simt ca mi se înmoaie picioarele.
Încercam sa ii fac semne lui Jungkook ca să plecam. Brusc nu ma mai simt bine știind ca tatăl meu locuiește în casa asta, cu femeia asta, și probabil cu copilul lor, având în vedere biberonul din mana femeii.
Jungkook: Am dori sa discutam puțin cu el. Eu sunt Jeon Jungkook, iar ea e iubita mea Kim Sara.
- Bine..dar ce doriți cu el?
Jungkook: Credem ca Sara e fiica lui.
La naiba Jungkook! Acum clar nu o sa ne mai lase să-l vedem pe acest Han So Joon. Femeia e căsătorită cu el, mai au și un copil și apariția mea ar însemna să le tulbure relația și căsnicia. Și cred ca nicio femeie nu și-ar dori una ca asta. Oh Dumnezeule, deja îmi e rău.
Femeia ma analizează din cap pana în picioare, moment în care ii evit privirea. Nu știu cât mai am pana sa leșin. Ma simt din ce în ce mai rău.
- E adevărat? Ma întreba de data asta pe mine.
Vreau sa răspund. Sau măcar sa aprob dând din cap, însă privirea mi se întunecă iar în scurt timp totul se face negru în jurul meu.
Am leșinat. La naiba, nu era momentul potrivit.
Totuși visul în care sunt e foarte ciudat. Sunt eu împreună cu mama și tatăl meu. Însă tatăl meu adevărat, Han So Joon. Aveam o familie fericita, iar ei se înțelegeau de minune. Nu exista niciun Hyeon, niciun Cheng, dar nu exista nici Jungkook sau Tae. Nici ceilalți prieteni ai mei.
Nu știu dacă as putea trai cu asta. Sa aleg între: O viata fericita alături de părinții mei, sau o viata alături de Jungkook dar cu o familie cu o grămadă de probleme.
Poate ca viata mea ar fi altfel dacă as alege prima varianta. Da, nu l-aș fi cunoscut niciodată pe Jungkook, asta e clar. Dar părinții mei se iubeau. Iar pentru un copil cred ca e cea mai mare bucurie...
La media e Loren - femeia care le-a deschis ușa <3
Spoiler cap. 49 ⬇️
"Jungkook: Sara, iubito deschide ochii. O rog agitat însă iubita mea nu dădea niciun semn ca m-ar auzi."
"Când femeia se întoarce, avea în brate un bebeluș cu care se așază pe fotoliul din fata noastră. Ia biberonul de pe măsuța de cafea și începe să-l hrănească."
"- Ba chiar nici nu m-a interesat ca avea un copil mic. Însă, acum, după ce am învățat cum e sa fii mama, cum e sa fii părinte, și după ce mi-ai spus întreaga poveste, îmi pare rău. Îmi pare rau ca gândisem asa. Îmi pare rau ca fusesem egoista."
