- Îmi pare rău pentru tot, iubito.
Stăteam pur și simplu și îl priveam, cu ochii în lacrimi, în timp ce-mi spunea toate astea. Însă dintre toate lucrurile pe care mi le-a spus unul singur mi-a rămas în minte.
"Îmi pare rău pentru ca ți-am dat impresia ca în seara asta m-am culcat cu ea, deși nu s-a întâmplat nimic între noi."
Nu s-a culcat cu ea? Atunci de ce a plecat cu ea de acolo? Sau..poate ca nu au plecat...nu am de unde sa știu asta pentru ca eu am mers în vestiar.
Dar, încă tot nu pot sa procedez tot ce mi-a spus.
Ii pare rău. Știu și simt asta. Dar ceva din mine neaga lucrul ăsta.
Hoseok: Ale, iubito, uită-te la mine. Sopteste aducându-și palma pe obrazul meu și preț de o secunda credeam ca vrea sa ma lovească, astfel ca închid ochii.
Însă mana lui îmi atinge ușor obrazul, începând să-l mângâie cu degetul sau mare. Când îmi deschid ochii, și privirea mea o întâlnește pe a lui, observ regretul din ochii lui.
Hoseok: Am fost un mare nesuferit, dar în tot timpul asta când ai fost departe de mine, mi-am dat seama ca, de fapt, sunt îndrăgostit de tine...
Cred ca șocul mi se poate citi pe fața. El s-a îndrăgostit de mine?
Când? Și cum? Și mai ales, de ce? Sunt atatea fete în lumea asta, de un milion de ori mai bune decât mine. Și totuși el s-a îndrăgostit de mine.
Asta imi e foarte greu sa cred. Ba chiar imposibil.
Hoseok: Știu ca, poate nu crezi, sau probabil te gândești ca glumesc. Dar vorbesc foarte serios.
Nu știu ce sa spun. Nu am cuvinte, pur și simplu. Ce spui în mod normal când cineva îți declara sentimentele?
Ar trebui sa recunosc și eu ca ma gândesc în fiecare moment la el? Să-i spun ca de fiecare data când vedeam ca ma privește pielea începea sa ma ardă? Să-i spun ca de fiecare data când îl vedeam voiam sa ma ia brate și sa nu-mi mai dea drumul?
Poate ca spune toate astea doar ca să vadă cum reacționez.
Totuși, deja știe cel mai mare secret al meu..asa ca dacă ar afla și asta nu cred ca ar fi mare lucru. Poate ca de așteaptă deja la asta.
Alexa: Si eu..m-am îndrăgostit de t-tine...zic privind în alta parte, simțind cum sângele îmi fierbe în obraji.
Vad ca își apropie din nou fața de a mea, și de data asta ma săruta mult mai tandru. Buzele lui se contopesc cu ale mele iar limbile noastre dansează în lupta pentru dominație. Pe care, evident, el o câștiga.
Mâinile mele ajung pe umerii lui, pentru susținere, iar ale sale aluneca pe talia mea.
Dumnezeule, cât mi-a lipsit. Cât de dor mi-a fost de el.
Hoseok: Haide iubito.
Pune mâinile pe marginile tricoului meu și îl ridica. De data asta îl las sa mi-l dea jos evitându-i privirea pentru ca îmi e prea rușine din cauza rănilor și a vânătăilor de pe corp.
Când ii întâlnesc privirea vad ca e încruntat.
Hoseok: Îl omor pe nenorocit.
Ii evit din nou privirea, rușinata.
****
După ce am făcut baie, Hoseok a întrat la dus, iar eu m-am așezat timid în pat, simțindu-ma foarte ciudat sa ma aflu iar aici după atâta timp.
Nu știu ce-o sa fac mâine când o sa ma întâlnesc cu ceilalți, pentru ca de fiecare data când ma gândesc la asta încep sa tremur și să-mi fac o mie și una de gânduri, dar decid sa las astea pe mâine. Acum vreau doar sa ma concentrez pe prezent.
In tot timpul asta, cât îl așteptam pe Hoseok sa iasă de la dus, ma gândeam la tot ce s-a întâmplat în ultimele ore. Încă nu pot sa realizez ca ma aflu din nou în camera asta, în patul asta, așteptând ca Hoseok sa iasă din duș.
Însă gândurile mele sunt întrerupte de ușa care se deschide, și pe care întra Hoseok cu parul ud și îmbrăcat în pijamale.
Îmi zâmbește când ma vede, apoi închide ușa și vine spre mine. Se așază în pat spunându-mi sa ma apropii de el, iar când o fac, ma așază pe pieptul lui iar el îmi înconjoară corpul cu bratele sale.
Oftez, bucurându-mă de senzația de protecție și siguranță care mi-a lipsit enorm de mult.
Hoseok începe sa se joace cu parul meu pana când mai am puțin și intru în lumea viselor.
Hoseok: Sper ca știi ca de azi înaite nu o sa mai mergi în locul acela, nu-i asa? Sopteste făcând referire la club.
Încuviințez, fericita ca nu a trebuit s-o spun eu.
Alexa: Totuși o sa ma caute...si tata și cei de acolo..soptesc la rândul meu începând sa ma joc cu degetul pe pieptul lui.
Hoseok: Știu, dar nu o să-i las să-ți mai facă rău. O sa depunem plângere la poliție, și-o sa cerem un ordin de protecție. Sa fim siguri ca ești în siguranta. Bine?
Aprob.
Alexa: Dar..Ce-o sa se întâmple cu mine?
Hoseok: Ce vrei sa spui?
Alexa: Sunt minora..parintii mei sunt niște nenorociți care poate o sa ajungă după gratii, iar alte rude nu am care sa declare ca sunt tutorele meu legal. O sa ajung din nou la orfelinat..zic simțind cum ma trec fiorii amintindu-mi de locul acela oribil.
Hoseok: Dacă e sa ajungi la orfelinat, o sa te adopt eu. Dar asta nu înseamnă c-o sa schimbe situația cu ceva. O sa fi sub tutela mea doar pe hârtii, în rest o sa fii iubita mea de care o sa am grija.
Zâmbesc. Nu trebuie sa mai spun ca, si asta mi-a lipsit. Afecțiunea pe care mi-o oferea și pe care mi-o oferă în continuare.
Hoseok: Acum, lasă gândurile astea de-o parte și hai sa dormim. A fost o zi lunga pentru amândoi, nu crezi?
Încuviințez din cap, apoi ma fac comoda pe pieptul lui.
Îmi săruta protector fruntea apoi începe să-mi mângâie parul, fapt ce face ca în câteva clipe sa simt cum lumea viselor ma cheamă.
Hoseok: Te iubesc, prințesa mica. Șoptește aplicându-mi încă un sărut înaite sa fiu furata de lumea viselor.
