După două săptămâni am întrat în vacanta de vara. Iar acum suntem în avion spre Busan.
Jungkook a fost agitat toată săptămâna fapt ce m-a făcut și pe mine sa fiu. Însă acum simt ca lucrurile o sa se schimbe. Sau cel puțin sper.
Jungkook: Crezi c-o s-o găsim? Întreabă într-un final.
Sara: Da. Avem adresa chiar aici. Iar dacă nu, sunam la numărul acela.
Jungkook: Ști ca am mai sunat și nu a răspuns nimeni. Poate nici de data asta nu o sa fie diferit..
Sara: Nu spune asta. Nu ai de unde sa știi. Spun punându-mi mana peste a lui încurajându-l.
Jungkook oftează apoi continua sa se gândească la diferite lucruri. Când aterizam în Busan, în aeroport suntem nevoiți sa ne așezăm pe niște scaune din cauza ca eu amețeam. Probabil din cauza ca nu am mâncat azi.
Sara: Haide.
Jungkook: Ești mai bine?
Sara: Da.
Jungkook ma prinde de mana și ieșim din aeroport chemând un taxi. Mergem la un hotel unde ne cazam pentru ca dacă nu avem norocul sa o găsim azi sa avem unde dormi la noapte.
La recepție Jungkook cere o camera și după ce primește cheia ne îndreptam spre lift. Ajungem la etajul 10 și cautam camera 515 iar când o găsim întram înăuntru și ne lăsăm bagajele în fața patului.
Jungkook: Bun. Acum ca ne-am cazat, hai sa vedem unde e cartierul ăsta. Zice căutând pe telefon adresa.
Jungkook: Se pare ca facem 20 de minute de mers pe jos pana acolo. Ai chef de o plimbare?
Sara: Bineînțeles.
Jungkook: Super. Sa mergem atunci.
Jungkook își pune telefonul și scrisoarea într-un buzunar și ma ia de mana ieșind din camera ca mai apoi s-o încuie și sa coboram.
Începem sa mergem în liniște spre acel cartier. Niciunul dintre noi nu știa ce sa spună. În câteva minute aveam sa aflam adevărul despre viata noastră. Urma sa aflam cine suntem.
Nu știu dacă sunt pregătită să aud toată povestea. Nu știu dacă sunt pregătită să aflu adevărul. Sa știu ce s-a întâmplat între părinții mei. De ce m-a mințit mama. Ce legătură are cu Hyeon în afara de căsătoria asta stupida. De Ce se cunosc din 2014.
Atatea întrebări și deocamdată niciun răspuns.
Jungkook: Am ajuns.
Realizez ca suntem într-un cartier plin cu magazine. Pe unul dintre ele îl recunosc. De aici mi-am luat rochia pentru nunta mamei.
Sara: De unde începem?
Jungkook: Eu zic sa le luam pe fiecare la rand. Sa întrebam de o anume Hwan Adda. Poate lucrează la unul dintre magazine.
Sara: Buna idee. Dar nu o sa apucam sa le verificam pe toate azi. Sunt o grămadă și mai au puțin și închid.
Jungkook: Știu. De aia o sa ne întoarcem mâine dacă e nevoie.
Sara: Bun.
Începem sa întram prin magazine și sa întrebam de Adda dar nimeni nu pare ca o cunoaște.
Sa fi fost toate informațiile alea false? Oare e tot mana mamei și a lui Hyeon?
Când sa întram în următorul magazin constatăm ca au închis.
Jungkook: La naiba.. șoptește.
Sara: Haide, ne întoarcem mâine.
Acesta da aprobator din cap apoi începem sa ne îndreptam spre hotel. Dintr-o data stomacul meu scoate un sunet ciudat, și abia acum realizez cât îmi e de foame. La naiba, n-am mancat nimic toată ziua.
Jungkook: Dumnezeule, am fost atât de ocupat sa intru dintr-un magazin în altul încât am uitat ca nu ai mâncat nimic azi.
Sara: Nu-ți face griji. O sa fiu bine. Zic zâmbindu-i.
Jungkook: Haide.
Ma întoarce din drum și pornește spre un magazin alimentar. Începe sa ia mai multe feluri de mâncare și după ce le plătește ne așezăm la o masa începand sa mâncăm.
Sara: Mulțumesc.
Jungkook: N-ai pentru ce iubito.
Continuam sa mănâncăm ca mai apoi sa ne întoarcem la hotel.
Ajunși în camera, îmi iau pijamalele din geamantan și intru în baie unde, după ce fac un dus cald, ma îmbrac cu ele.
Jungkook face același lucru după ce ies eu.
Ma așez în pat, fiind frântă.
Când Jungkook iese din baie se așază lângă mine, luându-ma în brate.
Jungkook: Îmi pare rău ,Sara...
Sara: Pentru ce? Mormăi din cauza ca mai aveam puțin și adormeam.
Jungkook: Pentru ca te-am târât în toată prostia asta. Azi nici nu ai mâncat nimic, iar acum ești foarte obosita..
Imi ridic cu greu capul de pe pieptul lui, însă încerc sa arat ca nu sunt chiar atât de obosita, și îl sărut apoi ii zâmbesc.
Sara: Sunt bine. Și în plus, nu m-ai obligat sa fac asta. Eu am vrut. Și se pare ca și eu sunt implicată din toată treaba asta. Mama are legătură cu toate astea și trebuie sa aflu care e treaba. Asa ca nu te mai învinovăți, bine?
Spun punându-mi palma pe obrazul lui începând sa i-l mângâi, în timp ce ii zâmbeam.
Jungkook oftează apoi ma trage într-un sărut lung.
Jungkook: Te iubesc enorm de mult. Și îți mulțumesc pentru ca ma ajuți.
Ii zâmbesc apoi ma așez înapoi pe pieptul lui. Îmi închid ochii și în scurt timp adorm.
A doua zi reluăm căutările. În primele magazine nu aflam nimic folositor, în schimb în magazinul de unde mi-am luat rochia pentru nunta mamei, aflam ca exista o angajata pe numele Adda Kim, dar care momentan este în concediu.
Jungkook: Nu știti când se întoarce?
- Abia și-a luat concediul. Dar în doua săptămâni probabil o sa revină.
La naiba. Nu putem aștepta atâta.
Jungkook: Și nu aveți o adresa?
- Stați sa verific.
În timp ce vânzătoarea era în birou eu și Jungkook facem schimb de priviri.
Jungkook: Nu pot aștepta doua săptămâni. O să-mi pierd mințile.
Sara: Poate ca nici nu e nevoie. Spun dând din umeri privind-o pe angajata venind din spate.
- Am găsit o adresa dar nu știu dacă mai locuiește acolo. E angajata noastră de patru ani, deci poate și-o fi schimbat adresa. Totuși, poftiți. Spune dându-i lui Jungkook un bilețel cu o adresa.
