Jungkook: Mulțumim.
Ieșim din magazin și cautam un taxi, apoi așteptam să ajungem pe strada de pe bilețel.
Plătim taximetristului și privim casa din fața noastră.
Sara: Ești sigur ca asta e casa?
Jungkook: 55 B scrie pe adresa. Deci asta trebuie sa fie.
Când ochii mei ii întâlnesc pe ai sai pot vedea o urma de teama în ei. Îl iau de mana, amintindu-i ca nu e singur și înaintăm pe verandă.
Jungkook își face curaj și suna la sonerie, iar după câteva momente ușa ne este deschisa de o femeie cam de vârsta mamei. Avea parul negru și scurt, cam ca și al meu, iar ochii ii erau proeminenți.
Când ne vede incremenește. Îl privea atenta pe Jungkook care a început sa ma strângă puțin de mână.
Jungkook: B-bună ziua.. O căutăm pe Kim Adda...
Femeia nu spune nimic doar începe sa zâmbească și ochii i se umplu de lacrimi. Ea trebuie sa fie.
- Știam c-o sa ma cauți fiule.
Jungkook tresare și când îl privesc vad ca și el avea lacrimi în ochi.
Jungkook: M-mama..
Jungkook pov.
În timp ce așteptam ca Sara sa se schimbe observ o femeie ca se tot holba la mine. Era cu o palma mai scunda decât mine, parul negru tăiat scurt, cam ca și al Sarei, și avea ochii proeminenți. Îmi erau cunoscuți. Foarte cunoscuți. Dar nu-mi putea da seama de unde o cunoșteam. După ce Sara iese din cabina de proba ii zâmbesc și mergem împreună cu rochia la casa unde urmează s-o plătim. Femeia care era dincolo de dejghea era exact aceeași femeie care se holba adineauri la mine. În loc sa ne spună prețul, a întins ecranul unui computer spre noi ca să vedem cât trebuie sa plătim. Oare nu putea sa vorbească? Sau poate nu era de pe aici și nu știa limba. După ce plătesc, ies cu Sara din magazin, puțin tulburat.
Mama e femeia aceea care se holba la mine când am fost să-i cumpărăm Sarei o rochie pentru nunta. Nu pot sa cred ca nu am recunoscut-o. Am fost în același magazin și nu am recunoscut-o.
Doamne.
Nu mai stau pe gânduri c-o îmbrățișez. Dumnezeule cât mi-a lipsit parfumul ei. Cât mi-a lipsit ea!
Mama începe sa plângă, și sincer sa fiu nici eu nu eram mai prejos. Plângeam ca un copil.
După câteva momente în care am încercat amândoi sa ne calmăm ne despărțim din îmbrățișare și ne privim. Mama avea palmele pe obrajii mei și ma privea cu atâta dragoste încât cred ca visez. Încă nu pot sa cred ca e real.
Mama o surprinde pe Sara îmbrățișând-o, însă iubita mea nu sta pe gânduri ca ii răspunde la îmbrățișare.
Mama: Haideți înăuntru copii. Avem multe sa ne spunem.
O urmam pe mama în casa, iar pe hol ne descalțam chiar dacă a spus sa n-o facem.
Ne conduce în sufragerie unde ne spune sa ne simțim ca acasă. Dispare din raza noastră vizuala apoi se întoarce cu niște cești cu ceai.
Le așază pe măsuța de cafea apoi se așază pe fotoliul din fața noastră.
Încercam sa deschid gura și sa spun ceva, dar cuvintele refuzau să-mi părăsească gura.
Mama: Ce mare te-ai făcut, scumpule. Spune mama uitându-se cu ochii în lacrimi la mine.
Zâmbesc. Ma simt foarte ciudat. Nu am vorbit cu mama de aproape cinci ani de zile. Tot timpul am crezut ca e moarta..
Jungkook: Mama..tata...adica...
Mama oftează. Cred ca și-a dat seama ce voiam sa spun. După ce se uita câteva clipe în podea, ridica privirea.
Mama: Tatăl tău v-a mințit..nu am murit. Dar asa a vrut el sa pretindă. M-a obligat sa ma mut aici după ce i-am descoperit planurile, ca nu cumva să-l torn la poliție..
Jungkook: Dar...ce a făcut atât de grav? Ce face împreună cu Karen? Cum de se cunosc încă de pe vremea când eram o familie?
Astea sunt doar o parte din întrebările pe care le am, dar deocamdată ma rezum doar la atât.
Mama: Tatăl tău și Karen, mama ta, spune privind-o cu părere de rău pe Sara, se cunosc încă de când voi erați în scutece. Erați foarte mici când am început eu sa aflu adevărul. Dar știam ca dacă afla ca știu o sa ma separe de voi. Asa ca am tăcut și nu am mai cercetat nimic. Prin 2012 am văzut ca el și Karen sunt tot mai apropiați, și bineînțeles ca nu mi-a plăcut lucrul ăsta. În fond era căsătorit cu mine.
Am început din nou sa îl urmăresc, sa cercetez, să-l spionez...pana am aflat ca, de fapt, ei doi erau amanți. Totuși nu am spus nimănui nimic pentru ca voi erați mici și asta ar fi însemnat sa distrug ambele familii. Cât timp Karen își vedea de fiica ei, și Hyeon de băieții lui, am încercat sa accept și lucrul acesta. Apoi..fara sa vreau...am descoperit și altele..tatal tău și mama ta sunt de fapt niște criminali...au omorât o grămadă de fete pentru ca au reușit sa scape de ei când voiau sa le ducă la produs..pe deasupra făceau și afaceri ilegale cu arme...si presupun ca nici acum nu s-au lăsat de obiceiul asta...si cum astea nu ar fi destule, erau și traficanți de droguri.
Când Hyeon și-a dat seama ca, de fapt, știu despre toate astea, a depus actele pentru divorț. Mama ta a făcut la fel, însă ea a divorțat când tu erai foarte mica, ii spune iubitei mele care se uita cu ochii înlăcrimați la mama, apoi m-a trimis aici. A cerut ordin de protecție. Astfel ca eu nu m-am mai putut apropia de voi. Am încercat sa va caut de foarte multe ori. Am fost și la politie dar nu m-a crezut nimeni...într-un final am renunțat..dupa ce ți-am trimis în octombrie scrisoarea aceea am încetat din a mai continua...am început sa conștientizez ca, deja sunteți mari și probabil nici nu o sa ma mai recunoașteți. Am încercat sa accept...
