Sara: Tatăl meu...cine e..? Reușește sa șoptească încercând sa proceseze tot ce a auzit.
Și eu eram foarte tulburat de ce am aflat. Tatăl meu e un criminal...
Realizez ca și eu aveam lacrimi în ochi când privirea mi se încețoșează
Mama: Han So Joon. Exact ca și Hyeon, mama ta a cerut ordin de protecție și nici el nu s-a mai putut apropia de tine..mama ta a dat vina pe el la proces pentru infidelitate, când defapt, ea era cea care îl înșela.
Sara se uita în gol cateva momente, apoi o privește din nou pe mama, deja având lacrimi și pe obraji.
Sara: Tatăl meu...nu e..Cheng...?
Mama da dezaprobator din cap privind-o cu părere de rău.
Sara nu mai spune nimic. Știu cum se simte. A trăit toată viata într-o minciuna. A trăit toată viata cu monstrul acela care a abuzat-o încă de mica. Și nu știu ce a rănit-o mai tare, sa afle ca, defapt, nenoricitul acela nu e tatăl ei ci doar un simplu străin pe care îl durea undeva de suferința ei, sau ca mama ei știa de de toate lucrurile pe care le-a pățit cu Cheng și nu a mișcat un deget.
Jungkook: Unde e acest Han So Joon..? Întreb pentru ca, presupun ca Sara ar vrea sa știe doar ca din cauza ca plânge nu poate vorbi ca lumea.
Mama: Aici, în Busan. Și-a refăcut viata după ce a divorțat de Karen.
Nici nu vreau sa știu cum se simte Sara acum. E distrusa. Cum sunt și eu de altfel. La naiba cu viata asta. De ce trebuie sa sufere copiii pentru greșelile adulților? De ce pe ei ii doar in cot de sentimentele și emoțiile noastre și ne spun doar ca "Sunteți prea mici ca să aveți nervi, frustrari" sau "Sunteți prea mari ca să plângeți." Sunt pur și simplu dezgustat de tatăl meu. Și de Karen. Și de Cheng. Și de toți nenorociții care au luat parte la toata prostia asta.
Mama: Ma întorc imediat.
Mama dispare din camera iar eu ma întorc spre Sara, încercând sa fiu puternic pentru ea. Știu ca nici ei nu i-a fost ușor când a încercat sa ma liniștească pe mine. Știu ca și ea suferea, dar a hotărât sa ma compătimească pe mine întâi. E momentul sa-i întorc favoarea.
Ma întorc spre ea, punându-mi mâinile pe bratele sale.
Jungkook: Iubito, uită-te la mine. Ii șoptesc blând.
Își ridica încet privirea plina de lacrimi și durere și se uita în ochii mei, având gura întredeschisă.
Îmi așez palma pe obrazul ei ștergându-i lacrimile care nu încetau din a cădea și încerc sa ii zâmbesc. Desi, văzând-o asa, mai am puțin și izbucnesc și eu în plâns.
Jungkook: Totul e în regula, frumoaso. Am aflat adevărul. Acum nu ne rămâne decât sa îl găsim pe tatăl tău. Înțelegi? Nu mai avem nicio legătură cu monștrii aceia. În curând o să-l sunam și pe Tae să-i spunem și lui. O sa fim fericiți de acum înaite, iubito.
Spunând toate astea, mi s-au strâns câteva lacrimi în coltul ochilor, dar încerc totuși sa fiu tare.
Jungkook: Te rog spune ceva.
Nimic. Ma privea pur și simplu plângând. Desi nu scotea un sunet.
Mama apare din nou cu un pahar cu apa și niște batiste pe care i le da Sarei.
Insa Sara tot nu spunea nimic.
Mama o privea compatimitor și ii spunea și ea ca totul o sa fie bine și ca nu are de ce sa se îngrijoreze, cu toate ca știm amândoi ca are nevoie de puțin timp să-și revină.
Seara a venit repede. Însă Sara tot nu vorbea. Desi acum nu mai plângea. Stătea pur și simplu și se uita în gol.
Mama: Rămâneți aici, așa-i? Întreabă mama.
Dau aprobator din cap zâmbindu-i.
Merg: Sa va pregătesc camera atunci. Spune zâmbind la rândul ei.
Jungkook: Eu merg sa aduc bagajele. Le-am lăsat la hotel.
Mama: Bine, scumpule. Ai grija.
Dau aprobator din cap și plec.
Sara pov.
Tatăl meu nu e Cheng. Tatăl meu nu e Cheng. Tatăl meu nu e Cheng.
Doar propoziția asta mi se învârtea în cap. Nu puteam gândi limpede. Sunt praf. Cum o sa treiesc cu gândul ca m-a abuzat ani la rand iar eu îl consideram tatăl meu? Cum rămâne cu probele de la laborator? Când polițiștii au spus ca cel care a lăsat amprentele acelea în casa era ruda cu mine? Sau a fost mama...?
Doamne. Ar fi în stare pana și sa pună la cale răpirea mea ca să ma tina închisă într-un subsol în mijlocul pădurii și să-l lase pe animalul acela sa ma tortureze și abuzeze după cum ii pofta inima? Chiar atât de cruda e? Acum realizez ca nu o cunosc mai deloc. Ea nu e mama cea pe care o cunosc eu. Nu e cea care a avut grija de mine toată copilăria..
Mama lui Jungkook era la etaj, în timp ce Jungkook a plecat după bagaje. În timp ce eu, stau într-un colt al canapelei, cu genunchii strânși la piept gândindu-mă la tot ce am aflat azi.
Viata mea s-a întors cu susul în jos. Tata nu e tata, iar mama e criminala. Și traficanta de droguri și duce fete la produs și tot ce mai face. E un monstru. Însă monstrul acela mi-a dat viata. La naiba, e femeia căreia ii spun mama de 17 ani. Am locuit cu ea în aceeași casa 17 ani și nu mi-am dat seama de nimic...
Tresar când aud ușa de la întrare închizându-se apoi îl zăresc pe Jungkook cu bagajele noastre în maini.
Realizez ca m-am ridicat din locul în care am stat toată ziua când ma găsesc în fața lui, ajutându-l cu geamantanele.
Jungkook: Te simți bine, iubito?
Dau aprobator din cap. Ma simt de parca nu mai știu nici vorbi.
