Hobi: Îți place? Spun începând sa ii sărut ușor maxilarul, ca să ii intensific plăcerea.
Alexa: D-da..dar...ah
Hobi: Atunci nu poți spune ca e greșit, iubito.
Cumva ajung sa fiu deasupra ei, și încep să-i sărut gâtul în timp ce ii mângâiam sânul în continuare. Gemea.
Ii ridic tricoul pana dedesubtul sânilor ca să încep să-i sărut abdomenul.
Cealaltă mana mi-o duc pe coapsa ei începând sa i-o mângâi.
Pielea ii ardea sub atingerea mea ceea ce nu putea decât sa ma bucure. Și ea ma vrea.
Totuși după câteva momente ma opresc. Știu ca are 15 ani și ca nu e pregătită pentru pasul asta. Dar am sa aștept. Ma bucur ca pot s-o am lângă mine.
Alexa: Ah, de ce te-ai oprit..?
Chicotesc.
Hoseok: Ești prea mica pentru pasul asta, iubito.
Nu spune nimic doar roșește, astfel făcându-ma sa o sărut.
Ii trag înapoi tricoul încât sa ii acopere și partea de jos a corpului și ma pun lângă da, luând-o din nou în brate.
A doua zi când ma trezesc, Alexa avea o mana și un picior peste mine iar capul ii era pe pieptul meu.
Zâmbesc și încep sa ii mângâi trupul cât timp ea dormea liniștită.
Când începe sa mârâie și sa se strâmbe din cauza luminii din camera, îmi dau seama ca începe sa se trezească.
Hobi: Buna dimineața, rază de soare.
Zâmbește apoi îmi răspunde.
Alexa: Buna dimineața Hobi.
Hobi: Cum ai dormit?
Alexa: Foarte bine. Spune după care începe sa se întindă.
Ii prind mana și o trag înapoi peste mine după care ma răsucesc ajungând deasupra ei.
Se uita oarecum uimita la mine și când da sa spună ceva o sărut. Îmi răspunde stângace, lucru care ma face s-o ador și mai mult.
După câteva zile
Miercuri după ce venim de la liceu luam prânzul cu băieții și cu Rose apoi Alexa se duce în camera spunând ca are de învățat.
Rose: Hobi, pot sa vorbesc ceva cu tine?
Hobi: Sigur.
Ma ridic de pe canapea și merg în camera ei ca să nu audă băieții.
Hobi: Ce s-a întâmplat?
Rose: Uite nu știu nici dacă să-ți spun nici dacă sa nu-ți spun. Dar Alexa are foarte multe absente la liceu. Săptămâna asta nu a venit deloc iar săptămâna trecută a venit la câteva ore. Profesorii spun ca mai are puțin și e exmatriculata din cauza absentelor. În schimb, notele ei sunt bune. Nici profesorii nu înțeleg ce se întâmplă cu ea..nimeni nu înțelege, de altfel. Am zis să-ți spun ca poate știi tu ce se întâmplă cu ea.
Raman uimit de ce-mi spune. În fiecare dimineață mergeam cu ea la liceu, dar e adevărat ca după ce întram în curte fiecare o lua în părți diferite. Dar asta pentru ca avem clasele în părți diferite ale clădirii. Nu mi-a spus niciodată ca ar avea ceva probleme.
Hobi: E prima data când aud, habar nu am nici eu ce se întâmplă cu ea. Dar o sa aflu.
Rose: Bine. Și crede-mă, nu vreau sa i se întâmple ceva. Dar îmi fac griji.
Hobi: Stiu, nu-ți face griji. O sa am eu grija de ea de acum înaite.
Rose zâmbește trist apoi iese din camera, eu fiind pe urmele ei.
Jimin: Ce ati făcut acolo?
Hobi: Doar am vorbit. Stai liniștit ca nu ma dau la ea, e a ta, Jimin. Spun făcându-i cu ochiul și făcându-l sa se uite urat la mine.
Ziua trece repede la fel și zilele.
Deja e iarăși vineri iar Yoongi cu Tae și Namjoon s-au hotărât sa meargă în club. Noi restul nu am avut chef de ieșit, având în vedere ca afara ploua cu găleata.
Rose și Alexa au rămas la biblioteca după ore ca să-și termine un proiect și din moment în moment trebuie sa apară.
În timp ce ne uitam la un film, lui Jimin ii suna telefonul.
Jimin: Da?
Jimin: Oh, Buna.
Jimin: Sigur, vin imediat. Sa nu ieși afara pana nu ajung eu, ca altfel o sa răcești.
Jimin: Bine, așteaptă-mă.
Închide telefonul zâmbind, și nu mai trebuie sa spună cu cine a vorbit pentru ca, după zâmbetul lui, deja e evident.
Jimin: Am plecat!
Exclama fericit luându-și cheile și ieșind din apartament. Ma bucur pentru el ca e fericit. Desi ar fi mult mai fericit dacă i-ar spune lui Rose ce simte pentru ea. După ce au dormit săptămâna trecută în camera lui Jimin s-au mai apropiat puțin, însă nu suficient încât să-și recunoască sentimentele unul celuilalt.
Rămas doar e cu Jin, ne uitam în continuare la film pana când suna iar un telefon. De data asta e al meu.
Îl ridic de pe masa și răspund.
Hobi: Alo?
Yoongi: Frate.. Cred ca ar trebui sa vezi asta...
Hobi: Ce? Întreb nedumerit.
Yoongi: În cât timp poți ajunge aici?
Hobi: Nu știu, în douăzeci de minute, cred. De ce?
Yoongi: Doar vino. O sa te vezi cu ochii tai...
După asta îmi închide. Raman nedumerit și ma uit la Jin care avea aceeași expresie. Cred ca auzise și el conversația mea cu Yoongi.
Hobi: Se pare ca tot în club ajung în seara asta. Zic oftând. Merg sa ma îmbrac.
Jin: Bine.
Plec în camera pe care o împart cu Alexa și îmi iau o pereche de blugi albastri largi și rupți în genunchi și un hanorac negru simplu. De data asta nu merg ca să ma distrez. Merg sa vad ce s-a întâmplat de m-a sunat Yoongi. La naiba, chiar în halul ăla s-a îmbătat încât sa abereze?
Deși, după voce nu părea ca e amețit.
Când sunt gata ies din camera și îl vad pe Jin îmbrăcat.
Hobi: Tu unde te duci?
Jin: Vin cu tine. Ce naiba sa fac de unul singur aici?
Dau din umeri și merg sa ma încalț. Între timp apare Jimin cu Rose. Ma încrunt și ii iau la întrebări.
Hobi: Unde-i Alexa?
Rose: Cum adica "Unde-i Alexa?" întreabă ea nedumerita.
