Hoseok: Te iubesc, prințesa mica. Șoptește aplicându-mi încă un sărut înaite sa fiu furata de lumea viselor.
A doua zi, la micul dejun suntem primii. Apoi apare Rose și Jimin. Amândoi ma privesc uimiți dar după ce le trece nedumereala încep să-mi zâmbească iar Rose vine și ma îmbrățișează.
Rose: Credeam ca nu te mai întorci.
Zâmbesc nedumerita. Nu se presupune ca ar trebui sa ma urască?
Ceilalți procedează la fel când apar. Ma îmbrățișează, ma saluta sau îmi zâmbesc.
Nu știu ce ar trebui sa însemne asta, dar ma bucur ca nu aduce niciunul subiectul acela idiot.
Jimin: Deci, ce facem?
Yoongi: Cum adica "ce facem"?
Jimin: Pai e vacanta. Ce facem? Unde mergem?
Jin: Hmm. Spune gândindu-se. N-am nicio idee.
Începem sa radem apoi Jin continua.
Jin: Totuși, am putea merge la mare. Spune asta dând din umeri.
Hobi: Nah. Am fost anul trecut.
Namjoon: Ce spuneți de o alta țară?
Yoongi: Mai exact?
Namjoon: Nu știu. Grecia?
Rose: Da!
Jimin: Suna bine.
Jin: Normal ca suna bine dacă vrea și Rose. Spune Jin rânjind la Jimin care ii arunca o privire urata.
Yoongi: Atunci rămâne Grecia?
Hobi: Dap.
Namjoon: Tu ce spui, Alexa?
Îmi ridic privirea din farfurie privindu-i.
Alexa: Da, suna interesat.
Yoongi: Deci am stabilit. Trebuie sa vorbim cu Sara și Jungkook totuși.
Jimin: Și Jennie și Tae.
Jin: Chiar asa, unde sunt?
Namjoon: Au plecat în Busan azi noapte.
Hobi: În Busan? Pentru ce?
Namjoon: O poveste lunga, nici eu nu am înțeles mare lucru. Tot ce știu e ca Jungkook și Sara au aflat ceva scrisori de la mama lui și cumva au găsit-o.
Toti rămân masca când aud ce spune Namjoon. Eu însă, nu știu cum sa reacționez. Nici măcar nu înțeleg de ce se mira asa.
Rose: Pai..doamna Adda nu era moarta?
Namjoon: Se pare ca nu. Hyeon a ținut-o ascunsa de Tae și Jungkook ca să nu alfe adevărul.
Acum înțeleg de ce sunt atât de șocați.
Yoongi: Ce adevăr?
Namjoon: Hyeon și Karen fac trafic de droguri și arme. În plus duc fete la produs și care le scăpa le omoară.
Tresar. Urasc cuvântul asta.
Toti îl priveau uluiți pe Namjoon însă nu scoteau un sunet.
Rose: E îngrozitor. Sopteste într-un final.
Namjoon: De ce? Mama lor e vie.
Rose: Nu asta, e îngrozitor sa știi ca mama ta e moarta și când colo sa afli ca e în aceeași țară cu tine. Ba pe deasupra sa afli ca tac-tu e criminal.
Namjoon: Și asta nu-i tot.
Jin: Mai e ceva? Întreabă surprins.
Namjoon: Din câte am înțeles de la Jungkook, Cheng nu e tatăl Sarei.
Hobi: Dumnezeule.
Rose: Nici nu vreau sa știu ce-i în sufletul Sarei. Zice jucându-se cu mâncarea.
Jimin: La ce te referi?
Rose: Sa afli ca nenorocitul care te-a abuzat ani la rand nu-i taică-tu, cred ca e oribil.
Yoongi: Adică dacă era tatăl ei biologic era mai bine?
Rose: Evident ca nu. Vreau sa spun ca, nu a fost niciodată obligată să-i înghită rahaturile. Probabil dacă ar fi știut l-ar fi dat pe mana politiei. Dar din cauza ca "știa" ca e tatăl ei cred ca nu voia sa-i facă rău..
Jin: Poate ai dreptate.
Nu mai spune niciunul nimic doar se joaca cu mâncarea. Cred ca niciunul nu mai are pofta de mâncare după "minunatele" vesti.
Alexa: Nu-i putem ajuta cumva? Ma trezesc spunând.
Ceilalți ma privesc câteva clipe, apoi Namjoon îmi răspunde.
Namjoon: Nu prea cred ca am avea cu ce.
Oftez. As vrea s-o ajut pe Sara. Defapt pe toți trei. Însă, știu cum cum se simte Sara. Cu toate ca tatăl meu e tatăl meu.
***
Zilele trec, iar azi se pare ca băieții au ceva treaba în oraș. Nu prea ma încântă ideea asta pentru ca după norii care se aduna pe cer, e clar ca urmează o furtuna. Și furtunile de vara sunt cele mai oribile. Totuși sunt recunoscătoare ca nu o sa stau complet singura. Rose rămâne cu mine.
Alexa: Chiar e nevoie sa pleci..? Întreb cu jumate de gura în timp cel privesc cum își alege hainele.
Hobi: Mda. Dar o sa ma întorc repede.
Oftez.
Alexa: Cât o sa fii plecat?
Hobi: Câteva ore. I-am promis lui Jungkook că-l ajut și nu pot să-l dezamăgesc acum.
Alexa: Știu.
Zic privind mocheta din camera. După ce-și ia un hanorac și o pereche de pantaloni pleacă în baie sa se schimbe. Eu stau pe marginea patului privind afara pe geamul imens. Desi e abia 10:17 cerul e aproape negru din cauza norilor.
O sa fie o zi lunga...
Când Hobi se întoarce, ieșim împreună din camera și ajungem pe hol unde se încalță alături de ceilalți băieți. Din întâmplare, aud niște tunete venind de afara și înghit în sec. Rose e lângă mine, însă nu pare la fel de afectata de zgomotele de afara.
Rose: Tot nu înțeleg de ce trebuie sa plecați toți.
Namjoon: Plecam toți, dar nu în același loc.
Rose se uita nedumerita la el apoi acesta începe sa ne explice la ce se refera prin asta.
Namjoon: Eu și Jimin mergem la Cheng iar Yoongi, Jin și Hobi merg la Karen și Hyeon. Ei sunt la firma pana la 15 asa ca o sa aibe timp sa caute dosarele acelea.
Alexa: Dosare?
Namjoon: Da. Dosare care conțin tot felul de contracte pentru fetele pe care le duceau în străinătate și pe care le vindeau. Sau pentru droguri și arme. Sau poate alte informații utile.
Rose: Și la Cheng de ce trebuie sa mergeți?
Namjoon: Având în vedere ca și el e implicat, trebuie sa găsim și împotriva lui ceva.
Oftez. Nu cred c-o sa se întoarcă prea curând, având în vedere ce au de cautat..
Înaite sa plece Hobi se apropie de mine și îmi aplica un sărut protector pe frunte. Îmi închid ochii bucurându-mă de senzația incredibil de plăcută, sar scurta.
Hobi: Ma întorc cât de repede pot.
Alexa: Bine. Ai grija. Șoptesc privindu-l în ochi.
Îmi mângâie obrazul cu degetul mare, apoi pleacă împreună cu ceilalți.
Rose: Deci. Ce facem? Spune entuziasmata.
