Jisoo: De ce sunteți atât de curioase?
Lisa: Ca să fim pregătite. Deci?
Jisoo: Uite, cand o s-o faceți o sa vedeți ca totul vine de la sine. Asa ca nu ma mai întrebați ca nu va mai răspund. Zice deja fiind roșie ca lumea la fața.
Rose: Oh haidee. Se milogeste ea.
Jisoo: Rose, tu nici măcar nu ești împreună cu Jimin.
Rose da din umeri.
Rose: Tot vreau sa știu.
Jisoo își da ochii peste cap apoi ma privește.
Jisoo: Tu nu mai spui nimic?
Alexa: Ce sa spun?
Jisoo: Nu știu. Ma gândeam ca o sa faci exact ca și astea doua. Zice aruncându-le o privire cu subînțeles care le face să-și arate dădura.
Alexa: Nu prea sunt interesata de subiectul asta, sincer. Nu am de gând s-o fac prea curând.
Jisoo zâmbește.
Jisoo: Bun, gata cu subiectul asta.
Rose: Haide Jisoo măcar-
Nu apuca sa termine ce voia sa spună pentru ca un tunet îngrozitor se aude în toată sufrageria făcându-mă sa tresar și sa scap un țipăt. Îmi pun mâinile pe urechi sperând ca nu o sa mai aud însă degeaba.
Lisa: Ăsta a fost urat de tot.
Abia termina de zis ca se mai aude unul la fel de oribil.
Încep sa respir sacadat privind doar într-un punct.
Jisoo: Alexa, Ești bine?
Nu puteam vorbi. Nu mai știam cum. Nu-i momentul pentru un atac de panica, la naiba!
Rose: Alexa. Spune punându-și mana pe umărul meu.
Rose: Tremura.
Lisa: Ale!
Deși le auzeam nu răspundeam. Simțeam ca ma înecam dacă o făceam.
Jisoo: Ce facem?!
Lisa: Nu știu!
Se agita pe lângă mine câteva momente, momente în care am reușit sa ma calmez puțin.
Rose: Ești bine?
Dau aprobator din cap, și stau liniștita în poziție turceasca pana reușesc sa ma calmez de tot.
Lisa: Ne-ai îngrozit.
Alexa: Îmi pare rău..
Jisoo: Ce ți s-a întâmplat?
Alexa: Nimic..
Jisoo: Nu prea se vede. Poți avea încredere în noi.
Oftez apoi privesc într-un punct fix pe canapea și încep sa le explic.
Alexa: Am avut un atac de panica. Mi-e frica de zgomotele puternice..
Rose: Oh. Putem face ceva pentru tine?
Dau negativ din cap.
Alexa: Nu va faceți griji. Sunt bine.
Tresar și îmi închid iar ochii, acoperindu-mi urechile când aud din nou un tunet.
Jisoo ii face ceva semne lui Rose iar aceasta pleacă în bucătărie.
Se întoarce în câteva momente cu un pahar cu apa.
Îl beau pe tot apoi ii mulțumesc. Stam câteva zeci de minute în liniște privind pur și simplu televizorul. Eu eram acoperita cu o pătură subțire și țineam un urs de plus în brate iar cand auzeam vreun tunet îmi acopeream pur și simplu urechile.
Tresar când aud ușa de la intrare și când ma întorc îl vad pe Hoseok descălțându-se.
Simt un val de ușurare în timp cel privesc și când vine grăbit spre mine doar îl privesc.
Acum înțeleg ce făcuse Rose. Îl sunase pe el. Dumnezeule, ii spun recunoscătoare.
Ma îmbrățișează, făcându-mă să-mi las capul pe pieptul lui și sa oftez ușurată.
Abia acum observ ca fetele au dispărut în bucătărie.
Hoseok: De ce nu mi-ai spus?
Alexa: N-am vrut sa te îngrijorez..
Hoseok: Doamne, Alexa.
Îmi sărută creștetul capului apoi ma cuprinde intru totul în bratele sale. Îmi așază pătura pe spate și începe sa mi-l mângâie.
Între timp apar și ceilalți băieți.
Jin: Ești bine, Alexa?
Dau aprobator din cap.
Yoongi: Trebuia sa spui sa rămână Hoseok cu tine. Eu și Jin ne-am fi descurcat.
Alexa: E în regula, băieți. Îmi pare rău că v-am întrerupt căutările..
Namjoon: N-ai întrerupt nimic. Important e sa fii tu bine.
Jimin: Unde e Rose?
Alexa: În bucătărie cu Lisa și Jisoo.
Yoongi: Lisa? Ce face ea aici?
Jin zâmbește fericit când aude numele lui Jisoo și, împreună cu Yoongi și Jimin, dispare în bucătărie.
Namjoon se așază pe canapea lângă noi privind foile pe care le ținea în mana.
Hoseok: Ați găsit ceva?
Da afirmativ din cap.
Namjoon: Ordinul de protecție împotriva tatălui Sarei si alte câteva zeci de contracte pentru fetele pe care le vindea în Italia și America.
O grămadă de fiori îmi străbat corpul auzit ce spune, fapt ce îl face pe Hoseok sa ma strângă în bratele lui.
Hoseok: Dar de ce era ordinul de protecție la el? Nu se presupune ca ar trebui să-l dețină Karen?
Namjoon ridica din umeri.
Namjoon: Poate ca era mai în siguranta la Cheng. În fond, Sara locuia în aceeași casa cu Karen și îl putea găsi oricând.
Hoseok: Ai dreate.
Namjoon: Este ceva de mâncare? Mi-e foame. Se plânge el mergând în bucătărie.
Hobi: Vrei sa mergem în camera noastră?
Dau aprobator din cap.
Ma mir când vad ca e ora 15:23. Cand naiba a trecut asa timpul?
Ma ridic din poala lui și ma indrept spre camera noastră, cu el pe urmele mele.
Ajunși înăuntru ma așez în pat, fixându-mi privirea pe furtuna îngrozitoare ce se vedea prin geam.
Hoseok merge la geam, trăgând draperiile și astfel făcând întuneric și în camera. Zici ca era noapte.
Hobi: Acum e mai bine. Zice zâmbindu-mi. Ți-e foame?
Dau negativ din cap, însă dispare din camera. Cand se întoarce, ține în mana un castron, iar când se așază în pat constat ca e popcorn.
Așază pernele la spatele nostru, ma lipește de pieptul lui și îmi pune bolul în brate. Apoi pornește televizorul. Ma uit atenta la ecran, și îmi dau seama ca vrea sa ne uitam la desene.
Zâmbind, ma fac comoda în bratele lui privind desenele animate.
**
Seara vine repede, și după ce am luat cina împreună cu ceilalți mi-am luat pijamalele și am mers în baie, fiind pregătită să fac o baie calda. Las apa în cada și între timp ma dezbrac. Îmi privesc corpul în oglinda, oftând când îmi vad încă cicatricile și rănile.
Intru în apa calda și ma las pe spate, relaxându-mă. Cel puțin pana când Hobi intra in baie.
