Azi după școală, sunt nevoita sa ma îndrept din nou spre locul în care, cel mai probabil o să-mi găsesc sfârșitul.
Seara, pe la 21 Hoseok își face din nou apariția. Însă de data asta nu fusese singur. O fată puțin mai înaltă decât mine, blonda cu ochii albastri și cu niște forme de invidiat i-a ținut companie.
I s-a așezat în poala și amândoi ma priveau. Blonda își mai arunca privirea și spre Amanda și Maya însă Hoseok ma fixa cu privirea.
Ma simt oribil. Mi-e mai rușine ca niciodată.
Și din cauza asta nu ma pot concentra mai deloc. Hoseok zâmbea când vedea cât rău îmi provoacă. Lacrimile mi-au împânzit ochii cu toate ca știu ca plânsul nu-și are rostul. Nu pot schimba ce a fost.
Toată seara am fost varza, iar când îmi termin tura merg sa ma schimb. După ce mi-am luat niște haine ca lumea pe mine, ma așez pe banca din mijlocul camerei și privesc în jos. Încep sa plâng în timp ce-mi aduceam aminte cum a ținut-o pe tipa aia în brate. Cum ii mângâia spatele și cum zâmbea când vedea ca greșesc.
Doamne cât o sa mai îndur? Cu ce am greșit?
De ce nu pot avea și eu o viata normala? Sau măcar părinți normali? De ce își bat joc de mine?
Abia îmi mai controlam respirația și realizez ca trebuie sa ma calmez și sa plec acasă, altfel tata o sa ma omoare. Totuși când ma ridic în picioare un val de durere ma înjunghie în abnomen, făcându-ma sa cad din picioare. Cu o mana ma sprijineam de podea, iar cealaltă mi-o țineam pe burta. Ce naiba mi s-a întâmplat?
Ridic puțin tricoul, văzând o pata mare movalie cu puțin albastru și verde. O vânătaie. Și una urata de tot. Dar totusi, nu înțeleg de unde a venit durerea aia ca și cum as fi fost înjunghiată.
Sunt conștientă ca nu-s sănătoasă, dar sper ca nu sunt nici pe moarte. Ma ridic încet de jos, ștergându-mi fața de lacrimi și vad în palme puțin fond de ten. La naiba!
Singurul lucru care îmi mai acoperea vânătaie de pe fața s-a dus și ăla. Lua-le-ar naiba pe toate.
Îmi șterg lacrimile care mi s-au adunat iar pe obraji și scot un șervețel umed ca să îmi șterg ce-a mai rămas din machiaj ca să nu am dâre pe fața. Apoi îmi iau ghiozdanul și ies din camera. Cobor scările încet ținându-ma de burta și simțind cum amețesc. Merg prin mulțimea de oameni care dansau și dintr-o data ma lovesc de cineva, făcând ca tot paharul cu alcool pe care îl avea în mana sa se verse pe amândoi. Defapt pe amândouă. Când ridic privirea spre persoana peste care am dat, vad o pereche de ochi albastri și o claie de par blond. Tipa cu care era Hoseok.
- Uită-te naibii pe unde mergi, împiedicat-o! Mi-ai distrus rochia idioato!
Alexa: Îmi pare rău. Dar tu te-ai băgat în fața mea.
- Acum dai vina pe mine?!
Alexa: Nu asta am vrut sa spun. Îmi Pare rău, dar trebuie sa plec. Zic dând s-o ocolesc dar ma prinde de mana și ma trage înapoi.
- Ramai aici când vorbesc cu tine! Ia stai asa, nu tu ești tarfa aia care făcea striptease acolo? Spune batjocoritor arătând spre scena pe care am dansat.
Hoseok apare în spatele ei, inconjurandu-i talia cu bratul sau, iar în celalalt ținea un pahar cu ceva suc, probabil în el.
Hoseok: E vreo problema iubito?
Asa îmi spunea doar mie. De ce ii spune ei? Mie trebuie să-mi spună asa. Și de ce o tine de talie? Pe mine trebuie sa ma țină asa. Defapt, dacă ma gândesc mai bine cred ca am pierdut dreptul asta când am început să-l mint...totusi ma doare. Ma doare al naibii de tare sa știu ca mâinile lui sunt pe corpul ei și folosește apelativul cu care doar pe mine ma alinta așa. Simt ceva cald pe obrajii mei și când îmi revin din tranșă mi-i șterg și ma uit la palmă. Lacrimi.
La naiba, nu pot plânge în fața lor!
- Nimic iubitule, doar am întâlnit-o pe una dintre tarfele care se destrăbăla mai devreme. Zice analizandu-ma disprețuitor.
Hoseok: Oh. Ma analizează ca și cum nu m-ar fi observat pana acum și continua. Ei bine, te-ai descurcat de minune. Ține-o tot așa și o sa ajungi departe. Poate într-un club în care va trebui sa te dezbraci de tot. Spune la fel de batjocoritor ca și tarfa din bratele lui.
Îl priveam în tot timpul ăsta. Nu știu dacă m-au uimit sau nu vorbele lui. Dar ce știu e ca m-au durut. Îngrozitor. Lacrimile cădeau iar pe obrajii mei, dar nu scoteam un sunet.
Într-un final îmi trag nasul și îmi mut privirea de la el, pe scorpia din fata mea.
Alexa: Stai liniștită, drăguțo, ca chiar dacă dansez acolo, spun arătând spre scene exact cum făcuse ea, nu mi-o trag cu tot clubul. Tu în schimb, ti-o tragi. Dar scuză-mă pe mine ca fac striptease. Sa știi ca o fac din placere, dacă te incalzeste cu ceva. E cel mai minunat job din lume. Ar trebui să-l încerci. Cred ca ți s-ar putrivi mult mai bine decât mine. Doar ca, exact cum a spus iubitul tău, într-un club în care sa te dezbraci de tot. Știi, sa nu te cobori la nivelul meu de tarfa. Spun batjocoritor, și evident ironic.
De fapt ironic e doar doar partea în care am spus ca e cel mai grozav job și c-o fac din plăcere. În rest totul e adevărat și din suflet pentru curva din fața mea.
- Cum îndrăznești?!
Atât reușește sa spună pentru ca ii dau la o parte și înaitez spre ieșire, știind ca nu mai am mult pana sa izbucnesc în plâns.
