Vreau sa răspund. Sau măcar sa aprob dând din cap, însă privirea mi se întunecă iar în scurt timp totul se face negru în jurul meu.
Am leșinat. La naiba, nu era momentul potrivit.
Totuși visul în care sunt e foarte ciudat. Sunt eu împreună cu mama și tatăl meu. Însă tatăl meu adevărat, Han So Joon. Aveam o familie fericita, iar ei se înțelegeau de minune. Nu exista niciun Hyeon, niciun Cheng, dar nu exista nici Jungkook sau Tae. Nici ceilalți prieteni ai mei.
Nu știu dacă as putea trai cu asta. Sa aleg între: O viata fericita alături de părinții mei, sau o viata alături de Jungkook dar cu o familie cu o grămadă de probleme.
Poate ca viata mea ar fi altfel dacă as alege prima varianta. Da, nu l-aș fi cunoscut niciodată pe Jungkook, asta e clar. Dar părinții mei se iubeau. Iar pentru un copil cred ca e cea mai mare bucurie...
Jungkook pov.
- E adevărat? Spune femeia din fata noastră privind-o de data asta pe iubita mea.
Când o privesc pe Sara, observ cât de palida e și realizez faptul ca tremura. Deschide gura sa spună ceva, însă leșină. Reușesc s-o prind înaite sa facă contact cu cimentul cald, iar doamna care ne-a deschis scoate un țipăt de uimire când Sara leșină.
Jungkook: Sara, iubito deschide ochii. O rog agitat însă iubita mea nu dădea niciun semn ca m-ar auzi.
- Repede, adu-o în casa.
O ridic în brate apoi înaitez înăuntru, urmând-o pe femeie.
Îmi spune s-o așez pe canapea iar eu fac întocmai. Ea dispare din încăpere, iar eu încerc s-o readuc pe Sara cu picioarele pe pământ.
Când doamna aceea revine, începe so stropească cu apa rece pe fața iar Sara se încrunta apoi își deschide brusc ochii.
Respir ușurat, însă Sara analizează încăperea și pe noi foarte repede. Respira sacadat iar femeia de lângă mine ii da un pahar cu apa. Sara îl bea pe tot apoi ii mulțumește.
- Ești bine, drăguțo?
Sara da din cap aprobator, apoi se ridica în șezut, amețită.
Sara: Ce mi s-a întâmplat?
Jungkook: Ai leșinat.
Sara: Oh.
Jungkook: Cum de a-ți știut ce sa faceți? O întreb pe femeie, pentru ca eu unul habar nu aveam de fata cu stropitul cu apa.
- Sunt medic. Dar acum sunt în concediu de maternitate.
Dau din cap în semn ca am înțeles, apoi doamna de lângă noi dispare la etaj spunându-ne ca se întoarce imediat.
Sara încă privea agitata încăperea, probabil căutându-l pe So Joon.
Jungkook: Calmează-te iubito. Șoptesc mângâidu-i obrazul.
Când femeia se întoarce, avea în brate un bebeluș cu care se așază pe fotoliul sin fata noastră. Ia biberonul de pe măsuța de cafea și începe să-l hrănească.
- Deci, mai spuneți-mi o data. Cine ești? O întreabă pe Sara, care privea bebelușul pierduta.
Sara: Sunt S-Sara. Și cred ca So Joon e..t-tatal meu.
Zice bâlbâindu-se.
Sara pov.
Deci ei doi chiar au un copil. Nu prea cred ca mai am vreo șansă să-mi cunosc tatăl, acum..
Doamna care m-a ajutat să-mi revin ma privește câteva clipe parca încercând să-și amintească ceva.
- Cred ca So Joon mi-a povestit despre tine.
Tresar. Tatăl meu..i-a vorbit despre mine?
Sara: S-serios?
Ea doar încuviințează.
- Ai în jur de 17-18 ani, nu? Iar So Joon a fost nevoit sa se mute aici din cauza lui maica-ta, când aveai vreo 2-3 ani. Așa-i?
Dau aprobator din cap, deși mi se pare ca a fost mai mult un reproș ceea ce a spus despre mama. Însă e adevărat tot ce a zis.
- Înseamă ca tu trebuie sa fii. Zice afișând o privire calma. Eu sunt Loren. Sunt soția lui So Joon.
Sara: Ma bucur sa va cunosc.
Loren: Nu-mi vorbi formal. Sunt doar cu vreo 20 de ani mai mare decât tine. Spune zâmbind.
Sara: Oh, bine.
Loren: Deci, Sara. Spune-mi, cum ai dat de tatăl tău?
Sara: Păi..in tot acest timp credeam ca tatăl meu e nenorocitul care m-a abuzat ani la rand. Însă într-o zi, după ce ne-am certat cu părinții noștri pentru faptul ca ei nu ne voiau împreună, au venit în apartamentul nostru. Prima data au spus ca le pare rău, însă apoi ne-au luat pe fiecare deoparte și au încercat sa ne intre sub piele și sa ne facă sa ne despărțim. Evident ca niciunul dintre noi nu le-a crezut aberațiile, însă când Hyeon l-a lovit pe Jungkook am realizat ca e în stare de mult mai multe. Asa ca am început sa cercetam. Inițial am vrut doar sa aflam dacă doamna Adda, mama lui, a murit de supradoza sau a fost un accident. Dar apoi am aflat ca de fapt nu e moarta, și ca tatăl meu nu e tatăl meu. Iar după ce am găsit-o pe doamna Adda mi-a spus adevărul..
Loren: Care adevăr?
Sara: Ca pe vremea când eu aveam 2-3 ani, mama a divorțat și a cerut ordin de protecție împotriva tatei. Apoi am aflat ca tata a fost nevoit sa se mute aici, și ulterior și-a refăcut viata.
Loren zâmbește slab.
Loren: Într-adevăr, asa a fost. După ce s-a mutat aici, aproximativ la cinci ani ne-am cunoscut. Lucram în aceeași firma însă timp de doi ani nu am fost nimic mai mult decât simpli prieteni și colegi de munca. Apoi m-a invitat la o cafea. De atunci am început sa vorbim și sa ne cunoaștem iar la trei ani ne-am căsătorit. Îmi povestise despre tot ce a indurat cu maica-ta, și sincera sa fiu m-am bucurat ca a fost nevoit sa se mute aici. Ba chiar nici nu m-a interesat ca avea un copil mic. Însă, acum, după ce am învățat cum e sa fii mama, cum e sa fii părinte, și după ce mi-ai spus întreaga poveste, îmi pare rău. Îmi pare rau ca gândisem asa. Îmi pare rau ca fusesem egoista.
Spoiler cap. 50 ⬇️
"Jungkook: Dacă Loren nu ne-a dat afara după ce a aflat ca ești fiica soțului ei, nu cred ca tatăl tău o sa facă asta."
"- Au găsit dovezi împotriva lor. Nu rămâne decât sa mergem cu ele la politie."
"- Mai avem încă puțin de indurat iubito. Încă puțin și tot calvarul asta o sa se termine. Dar pana atunci...."
Bunaaa!
Având în vedere ca mai sunt câteva capitole - nu știu exact câte - pana sa închei povestea, nu prea o sa mai fie capitole cu Alexa și Hobi pentru ca mi-am cam terminat ideea cu ei. Oricum, cel mai probabil în viitor o sa fac o carte doar despre Hobi. :)
