Alexa: Chiar e o idee buna..?
Hoseok: Este. Ai încredere în mine, bine?
Alexa da ușor din cap, deși știu ca nu am prea convins-o.
Când politia ajunge, încep sa inspecteze casa și după aproximativ 30 de minute unul dintre ei vin înspre noi.
Polițistul: Am trimis piatra cu care a fost spart geamul la laborator pentru amprente. Pe lângă asta, bilețelul e la secție și o sa avem grija ca infractorul sa fie prins cât mai curând. Pana atunci v-aș sugera sa nu mai dormiți aici.
Alexa începe sa se panicheze, dar ii iau mana intr-a mea asigurând-o ca e ok.
Hoseok: Va mulțumim. Totuși, nu știți aproximativ cât ar dura investigațiile?
Polițistul: Nu știu sa va spun exact. Vom face tot ce putem sa scurtam timpul.
Hoseok: Bine atunci. Mulțumim. Spun încă o data, după care aceștia pleacă.
Alexa: Ce-o sa facem acum? Spune apărându-i lacrimi în ochi uitându-se agitata la mine.
Hoseok: O sa stam la apartament.
Alexa: Și eu?
Hoseok: Normal ca și tu.
Alexa: Dar prietenii tăi nu ma cunosc și-
Hoseok: Nu contează. O sa va împrieteniți. Oricum nu o sa dureze mai mult de câteva săptămâni.
Alexa oftează.
Hoseok: Haide sa ne strângem din lucruri.
Aceasta aproba apoi urcam în camerele noastre, punându-ne niște haine și alte lucruri de care o sa avem nevoie acolo. Între timp îl sun pe Namjoon, explicându-i care e situația.
Namjoon: Bineînțeles ca poate veni și ea. Oricum Jungkook și Sara s-au mutat.
Hoseok: Mulțumesc frate. Dar cum de s-au mutat?
Namjoon: Și-au luat apartament. Au casa lor acum.
Zâmbesc. Știam ca Jungkook e în stare de orice dar nu ma gândeam ca o sa facă asta.
Namjoon: Atunci va așteptăm.
Hoseok: Ok. Mersi încă o data.
Namjoon: Nu ai pentru ce.
Îmi duc bagajul la parter, așteptând-o pe Alexa.
Când coboară și aceasta ii zâmbesc încurajator, luându-i bagajul și ducându-le la mașină.
Ii fac semn sa se pună în mașină iar ea nu comentează. După ce încui ușa, fac același lucru punându-ma la volan. Conduc pana la apartament, și când ajungem o vad pe Alexa înghițind în sec când privește clădirea înaltă.
Iau bagajele și întram în clădire și când sa apăs pe butonul liftului, acesta se deschide zărindu-l pe Yoongi.
Hoseok: Unde te duci?
Yoongi: Jin m-a trimis sa va ajut cu bagajele. Ți-a văzut mașina parcata. Credeam ca aveți mai multe. Spune uitându-se la cele doua geamantane.
Le ducem în lift apoi apăs pe etajul 10 al clădirii și așteptăm.
Yoongi: Eu sunt Yoongi.
Alexa: Alexa. Șoptește.
Nu înțeleg de ce e atât de speriata. Yoongi nu e genul de pare sa facă rău cuiva. Mai ales unei fete. Defapt, nu știu prea multe despre ea. Poate a pățit ceva în trecut. Țin minte și acum ca era speriata și de mine la început.
O iau de mana, încurajând-o. Aceasta oftează silențios apoi își îndreaptă privirea spre ecranul liftului văzând ca mai avem doua etaje de urcat.
Când ușile liftului se deschid, iau unul dintre bagaje pentru ca Yoongi insista să-l ducă pe celalalt și întram în apartament.
Jin era în bucătărie împreună cu Rośe, gătind, Tae și Jimin se jucau jocuri video iar Namjoon citea o carte. Când ne observa, ne saluta toți iar Namjoon zâmbește ridicându-se de pe fotoliu și venind spre noi.
Namjoon: Buna. Eu sunt Namjoon. Spune zâmbindu-i și întinzându-i mana.
Alexa: Eu sunt Alexa. Zice făcând același lucru.
Face cunoștință și cu ceilalți, apoi Namjoon continua.
Namjoon: Am uitat să-ți spun la telefon ca o sa dormiți într-o camera. Dar nu cred ca e o problema pentru voi, nu?
Hoseok: Pentru mine nu.
Alexa: Nici pentru mine.
Namjoon: Bun. Și acum sa va spun și de ce, părinții lui Rośe au plecat în străinătate câteva luni și nu voiau s-o lase singura. Asa ca l-a sunat pe Jimin crezând ca e iubitul ei și l-a întrebat dacă poate sa stea aici câteva luni.
Hoseok: Nicio problemă. Macar o sa aibă Alexa cu cine vorbi.
Namjoon zâmbește și când sa apună ceva Jin îl întrerupe.
Jin: Mai stați mult în pragul ăla? Sau veniți sa mâncați?
Încep sa rad de fața "serioasa" a lui Jin și ii spun ca ducem bagajele în camera și ne întoarcem.
Hoseok: Cum ți se par băieții?
Alexa: Foarte prietenoși.
Hoseok: Ma bucur. O sa vezi ca o sa te înțelegi bine și cu fetele. Spun sărutându-i fruntea protector.
Alexa profita de ipostaza în care suntem și ma îmbrățișează.
Hoseok: Frumoasa mea.
Vad ca zâmbește asa ca ii iau fața în palme și ma uit pierdut în ochii ei.
Îmi apropii fața de a ei și când sunt pe punctul de a o săruta pe ușa întra Jimin.
Jimin: M-a trimis Jin sa- *când ne vede se înroșește la fața și iese repede din camera după care îl auzim strigând* Îmi cer scuze!
Oftez pentru ca nici de data asta nu am apucat s-o sărut și vad ca și ea e la fel de dezamăgita ca și mine.
Tot cu mine o sa doarmă asa ca poate reușesc diseară. Îmi spun în gând dar cred ca dacă as spune-o cu voce tare ar sunat al naibii de dubios.
Hoseok: Hai sa mergem, ca altfel cred ca Jin da alerta de dispariție. Spun râzând făcând-o sa zâmbească.
Ajunși în bucătărie, ii vedem pe toți la masa în afara de Jin și Rośe care tocmai oprise aragazul.
Jin: La fix. Dacă ați mai fi întârziat doua minute ați fi murit de foame.
Hoseok: Cred ca. Spun începând sa rad de seriozitatea lui.
Începem sa mâncăm, între timp băieții discutând despre baschet și alte lucruri legate de activitățile în afara scolii. Alexa manca în liniște, la fel și Rośe.
Seara venise repede, iar acum eram toți în sufragerie jucându-ne ceva jocuri.
Alexa nu se mișcase de lângă mine și nici nu prea vorbea de când am venit, chiar dacă i-am spus sa vorbească cu Rose dacă nu cu băieții.
Când aceasta se ridica mergând la baie, Yoongi nu mai sta pe gânduri ca ma întreabă:
Yoongi: Sunteți împreună?
Hoseok: Nu.
Yoongi: Foarte ciudat. Dacă nu mi-ai fi spus as fi sigur ca sunteți.
Hoseok: De ce?
Yoongi: Nici nu am motive, ce sa spun. În primul rand ati stat în aceeași casa înaite sa va mutați aici iar acum împărțiți același pat, în al doilea rand nu se dezlipește de tine și în al treilea rand Jimin v-a surprins aproape sărutându-va. Deci revin și întreb, sunteți împreună?
Hoseok: Nu.
Mi-am dat seama ca toți așteptau alt răspuns din partea mea. Dar dacă nu suntem nu am de ce sa mint.
