Hobi: Unde-i Alexa?
Rose: Cum adica "Unde-i Alexa?" întreabă ea nedumerita.
Hobi: Ați fost împreună la biblioteca ca să terminați un proiect. Unde e? Spun deja începând să-mi pierd mințile.
Jin: Calmează-te frate.
Hobi: Cum sa ma calmez?! A dispărut! Unde naiba o caut eu la ora asta? Întreb deja disperat.
Rose: Nu am avut niciun proiect de făcut. Eu am mers la biblioteca ca să învăț cu Lisa și Sara. Alexa n-a fost toată ziua cu noi. A plecat după a treia ora.
Alte absente, înseamnă. Dumnezeule ce ma fac cu ea?
Oftez regretând ca am țipat la ei, apoi le spun ca merg s-o caut.
Jimin: Și tu mergi?
Jin: Da.
Jimin: În regula. Doar aveți grija cum conduceți. E groaznic afara.
Dau aprobator din cap semn ca am înțeles apoi ies din apartament. Aștept frustrat sa ajungă liftul la etajul 7 și cand ajunge intram înăuntru simțind cum îmi pierd mințile din cauza ca trebuie sa aștept.
Am încercat s-o sun dar nu răspunde. Sper doar ca cele mai negre gânduri ale mele sa nu fie adevărate, ca altfel nu o sa mi-o iert în veci. Dacă a fost răpită e numai vina mea.
Când ajungem în mașină ma cert cu Jin pentru ca el zice ca nu pot conduce la cât sunt de ingrijorat.
Hobi: Bine, condu tu. Dar dacă conduci ca și o bunicuță te bat.
Jin își da ochii peste cap și se așază la volan. Între timp îmi suna iar telefonul.
Yoongi.
Hobi: Ce mai e? Spun încercând să-mi ascund frustrarea.
Yoongi: Când ajungi?
Hobi: Nu mai ajung. Alexa a dispărut și clar nu merg în club cand ea ar putea fi răpită naiba știe pe unde.
Yoongi doar oftează apoi îmi răspunde.
Yoongi: Frate, doar vino. Alexa e bine...
Hobi: Ce naiba?! E cu voi?! Întreb vizibil surprins.
Yoongi: Sa zicem..
Ii spun lui Jin sa conducă spre nenorocitul acela de club apoi vorbesc cu Yoongi.
Hobi: Aveți grija de ea. Ajungem imediat.
Yoongi nu mai zise nimic, doar închise. Când ajungem în fața clubului nu mai aștept ca Jin sa oprească motorul ca cobor din masina și intru înăuntru.
Ma lovesc de cateva persoane de acolo însă asta era cea mai mica problema a mea în momentul ăsta.
Într-un final da Dumnezeu să-i vad pe băieți, care erau pe niște canapele din piele cu ceva alcool, probabil, în mâini.
Hobi: Parca trebuia sa aveți grija de ea pana ajung. Unde e? Le reproșez când ajung în fața lor.
Aceștia se uita unul la altul apoi Namjoon îmi răspunde.
Namjoon: Du-te intra colo și-o s-o găsești..insa nu-ți garantez c-o să-ți placa ce-o sa vezi...zice arătându-mi direcția pe unde s-o iau.
Ma mai lovesc de câteva persoane pana când ajung în fata unor scene rotunde, în jur de vreo trei, cu niște bari. Doua erau mai în spate iar cealaltă una între ele, puțin mai în față. Ce naiba caut eu aici? Cred ca din cauza agitației nici măcar nu am luat-o pe unde trebuia.
Când sunt gata sa plec începe sa cânte o melodie foarte dubioasa iar pe scena își fac apariția trei fete.
Nu eram foarte în fața ca sa le vad fețele asa ca, din nou, ma împing în câteva persoane pana ajung mai în față. Pana sa ajung eu acolo melodia era deja la jumătate.
Încep sa le studiez, pana când simt ca pământul îmi fuge de sub picioare. Ma așez pe canapea ca să nu cad naibii pe aici și o privesc pe cea mai scunda dintre ele, însă cu niște tocuri uriașe în picioare, dansând la bara de pe scena din dreapta.
Ochii îmi erau împânziți de lacrimi dar niciuna nu cădea. Când ma observa și ea vad o umbra de disperare care ii străbate fața, însă nu se oprea din ce făcea.
Apare unul dintre ospătari, probabil, și îmi întinde o tava pe care erau mai multe pahare cu alcool. Iau un pahar în care era whisky și o privesc în continuare luând o gura din bautura.
Acum plângea. În schimb, eu o priveam drpet în ochi și nu reușesc să-mi dau seama dacă eram furios sau surprins sau dezamăgit. Sau poate toate trei.
Au dansați vreo trei melodii la rand, timp în care mai aveau puțin sa rămână de-a dreptul despuiate.
Deja îngrijorarea mi-a fost înlocuită de furie.
Când cele trei fete coboară de pe scene și pleacă în spate, bărbații care erau aici încep sa fluiere și sa aplaude, aproape salvând după ele. Ceea ce ma enerva și mai tare.
Ma ridic de pe canapea cu toți dracii din lume și dau cu paharul acela de pământ, nici să-mi mai pese ca s-a spart într-o grămadă de bucatele sau de oamenii care s-au speriat de reacția mea.
O iau la pas spre scările care duceau în camerele de sus.
Încep sa le urc apoi înaitez pe un coridor care avea de-o parte și de alta uși de culoarea alba și cu câte o stea galbena. Recunosc coridorul ăsta. Aici am găsit-o pe Alexa prima data.
Țin minte pana și camera în care am găsit-o.
Ajuns în fața acesteia, nu mai eram sigur ca aici o s-o găsesc dar totuși bat la ușa.
În câteva secunde o ființă mica de statura îmi deschide ușa privindu-ma plângând având obrajii roșii. Era Alexa. Îmbrăcată în lenjeria aceea albastra, aproape transparenta și minusculă.
Când ma vede face ochii cât cepele și da sa închidă ușa dar sunt mai rapid decat ea și o împing, intrând înăuntru cu ea după care trântesc ușa făcând sa tresară și sa suspine.
Inspir și expir de doua ore apoi încep:
Hobi: Ce mama dracului cauți aici?! Deși am încercat sa ma calmez, am esuat.
Alexa: Lasă-ma te rog sa ma schimb..Înaite...Urăsc și mi-e rușine sa stau asa în fața ta. Șoptește în timp ce plângea, având mâinile pe fața.
