Zilele au trecut destul de repede, astăzi revenind din nou la școală.
Ajunși în fața liceului, ne întâlnim cu restul băieților și cu încă o fată. Ma uit curioasa la ei și când ajung lângă noi îl aud pe Jungkook spunând:
Jungkook: Am crezut ca nu ne-o mai prezinți. Bună, eu sunt Jungkook. Spune prietenos.
Sara: Eu sunt Sara. Spun la fel de prietenoasa, deși curiozitatea ma mănâncă pe interior.
Alexa: Buna. Eu sunt Alexa. Spune timid.
Hoseok: Ea e prietena mea. Spune punându-si mâinile pe umerii ei și zâmbind fericit.
Zâmbesc ca să nu par nepoliticoasă, iar Namjoon ne anunță că ar fi timpul la plecam daca nu vrem sa întârziem.
După ce întram în liceu, eu împreună cu Jimin, Hoseok, Rose și Alexa o luam la stânga pentru ca clasele noastre sunt în direcția aceea.
Sara: În ce clasa ești, Alexa?
Alexa: În a 9-a.
Rosé: Serios?
Alexa: Da.
Rosé: Care clasa de a 9-a?
Alexa: B.
Rosé: Se pare ca suntem într-o clasa atunci. Spune cu zâmbetul pe buze.
Alexa: Grozav.
Cele doua întra în clasa lor, iar eu, Jimin și Hoseok mergem spre clasa noastră.
Sara: Cum adica e prietena ta? Spun rânjind.
Hoseok: Pur și simplu.
Sara: Și sunteți doar prieteni? Spun accentuând penultimul cuvânt.
Hoseok: Te-ai prins.
Sara: Sa știi ca e drăguța. Mai e și timida, probabil ca și inteligenta, și bineînțeles frumoasa. Exact stilul tău. Doar sa ai grija, e cu doi ani mai mica decât noi iar asta înseamnă că are 15 ani si cel mai probabil ești prima ei iubire. Și știi și tu ca prima iubire nu se uita niciodată.
Hoseok: Ai înțeles greșit. Suntem absolut doar prieteni. Și știu ca e a 9-a și are 15 ani. Dar nu e îndrăgostită de mine.
Jimin: Mai vedem noi. Se implica și Jimin în subiect.
Hoseok: Tu sa taci Jimin, ar trebui sa îți vezi de Rośe a ta. Spune zâmbind și făcându-l sa roșească.
Sara: Chiar asa, nici acum nu i-ai spus ca îți place de ea?
Jimin: Nu.
Hoseok: Și când ai de gând s-o faci?
Jimin: Nu știu. Poate ca ea nu ma place și doar as strica prietenia pe care o avem.
Sara: Am mai purtat discuția asta, și ți-am spus ca nu ai de ce să-ți faci griji. Dacă nu te place înapoi o sa rămâneți prieteni oricum.
Jimin: Nu ai de unde sa știi asta.
Oftez pentru ca oricum nu o pot scoate la capăt cu Jimin și ma așez în banca. Orele încep iar odată cu ele și plictiseala.
În pauze ma vedeam cu Jungkook iar când am ieșit de la școală am plecat acasă. Defapt după ce m-a lăsat în fața clădirii unde ne mutasem, Jungkook a plecat pana la apartament să-și mai ia din lucruri.
Urc în apartament și îmi las cheile și ghiozdanul, apoi merg în bucătărie începând sa pregătesc ceva de mâncare. Îmi aud dintr-o data bipăitul telefonului, semn ca am primit un mesaj. Când îl deschid vad din nou o poza cu Jungkook și cu aceeași fata, în parc, sărutându-se. Ce naiba se întâmplă?! Nu e prima data când primesc astfel de poze și cu siguranță nu mai vreau sa primesc altele. Asa ca blochez numărul.
Jungkook nu ma înșală. Și nu am de gând sa cred aberațiile astea.
In scurt timp, ușa apartamentului se deschide făcându-ma sa tresar.
Sara: M-ai speriat.
Jungkook chicotește apoi îmi răspunde.
Jungkook: Nu știai ca trebuie sa ajung?
Sara: Ba da, doar ca ma gândeam la ceva și nu am realizat asta.
Zâmbește apoi se apropie de mine. Ma săruta apăsat făcându-ma sa ma dau în spate și sa ma lipesc pe blatul bucătăriei.
Își duce mâinile pana la fundul meu, ridicându-ma brusc și punându-ma pe blat.
Îmi săruta gatul dar îl opresc.
Jungkook: Ce e?
Sara: Dimineața a trebuit sa ma dau cu fond de ten pe gat datorita semnelor pe care mi le-ai făcut.
Zâmbește șiret apoi se strecoară între picioarele mele și incolacindu-si bratele în jurul taliei mele.
Jungkook: Ca să știe toată lumea ca ești a mea.
Ma încrunt făcându-l sa rada.
Sara: Măcar nu-mi mai lăsa semne pe gat.
De data asta zâmbește viclean.
Jungkook: Bun, atunci pe restul corpului am tot dreptul s-o fac.
Sara: Stai, nu asta-
Dar nu mai apuc sa termin pentru ca ma ia pe sus fugind cu mine în dormitor aruncându-ma în pat, și se pune deasupra mea începând sa ma gâdile.
Sara: O-oprește-te! Spun încercând să-l fac sa se oprească.
După 10 minute se potolește. Dar nu se da jos de pe mine.
Ne priveam unul in ochii celuilalt câteva clipe pana îmi amintesc ca mâncarea mea e pe aragaz. Îl arunc de pe mine, făcându-l sa cada din pat și o iau la fuga în bucătărie. Între timp țipând un "scuze".
Opresc aragazul oftând ușurată ca încă nu s-a ars. Jungkook vine și el în bucătărie ciufulit.
Jungkook: Ce-ai de fugi asa?
Sara: Eram cât pe ce sa rămânem fără mâncare în seara asta.
Jungkook: Meh. Mie nu-mi trebuie mâncare cât timp te am pe tine. Spune îmbrățișându-ma pe la spate.
Își lasă capul pe umărul meu, urmărind ce făceam.
Jungkook: Totuși ce gătești?
Sara: Kimchi.
Jungkook: Preferatul meu. Cred ca e timpul sa te iau de nevasta, iubito.
Zâmbesc auzind ce spune.
Cât timp pregăteam cina m-a ținut în bratele sale. Apoi ne-am așezat la masa, începând sa mâncăm.
Jungkook: Dumnezeule, sunt sigur ca pot sa te iau de nevasta.
Când sa răspund, cineva suna la sonerie făcându-ma sa ma uit curioasa la Jungkook.
Jungkook: Aștepți pe cineva?
Sara: Nu.
Jungkook: Răspund eu, ramai aici.
Fac cum spune el, însă abia așteptam să vină să-mi spuna cine e. Muream de curiozitate.
Când aud pași ma ridic instantaneu de pe scaun și ma uit la Jungkook și la expresia lui iritata, apoi la persoanele din spatele lui.
