Loren: Într-adevăr, asa a fost. După ce s-a mutat aici, aproximativ la cinci ani ne-am cunoscut. Lucram în aceeași firma însă timp de doi ani nu am fost nimic mai mult decât simpli prieteni și colegi de munca. Apoi m-a invitat la o cafea. De atunci am început sa vorbim și sa ne cunoaștem iar la trei ani ne-am căsătorit. Îmi povestise despre tot ce a indurat cu maica-ta, și sincera sa fiu m-am bucurat ca a fost nevoit sa se mute aici. Ba chiar nici nu m-a interesat ca avea un copil mic. Însă, acum, după ce am învățat cum e sa fii mama, cum e sa fii părinte, și după ce mi-ai spus întreaga poveste, îmi pare rău. Îmi pare rau ca gândisem asa. Îmi pare rau ca fusesem egoista.
Rămân uimita de versiunea pe care mi-o spune Loren. Dar nu o judec pentru ca nu i-a pasat de mine în acel moment. Pentru ca oricum nu ar fi avut ce sa faca, și măcar l-a făcut pe tata fericit.
Loren: Acum, știu ca de abia aștepți să-l cunoști pe So Joon, însă regret sa te anunț ca mai ai de așteptat doua ore. Iese abia la 17 de la servici. Dar m-aș bucura dacă ați lua cina cu noi. Zice zâmbind.
Sara: În regula atunci. Spun zâmbind la rândul meu.
Zâmbește în continuare, apoi se ridica de pe fotoliu încă ținând bebelușul în brate.
Loren: Ma duc să-l pun la somn, apoi ma întorc.
Dau aprobator din cap iar aceasta urca la etaj.
Jungkook: Ți-a spus ca totul o sa fie bine.
Sara: Încă nu l-am cunoscut pe tata. Asa ca nu am de unde sa știu cum o sa fie. Spun îngândurată.
Jungkook: Dacă Loren nu ne-a dat afara după ce a aflat ca ești fiica soțului ei, nu cred ca tatăl tău o sa facă asta.
Ridic din umeri oftând.
***
Loren e în bucătărie fiind pe punctul de a termina de gătit, iar eu și Jungkook așteptam pe canapea. Sunt din ce în ce mai neliniștită pe minut ce trece.
Când aud ușa de la intrare ca se deschide tresar și ii arunc o privire îngrijorată lui Jungkook. Îmi zâmbește ca să ma încurajeze.
În living își face apariția un bărbat care avea în jur de 45 de ani, cam ca și Jungkook de înalt fiind îmbrăcat într-un costum. Brusc ma simt intimidata de el. Cu toate ca e tatăl meu. Cred.
Acesta ne arunca o privire cumva uimita și curioasa, insa nu apuca sa spune ceva pentru ca din bucătărie își face apariția Loren.
Îl săruta zâmbind apoi se întoarce spre noi.
Loren: Ghici cine a venit. Spune în culmea fericirii.
Ma ridic în picioare, fiind urmata de Jungkook. Nu spunem niciunul nimic doar așteptam.
Tata: Nu știu. Ceva copii de la vreo facultate? Aveți ceva proiect de făcut sau?
Vocea ii era la fel de dominanta.
Loren: Bineînțeles ca nu. Spune începând sa rada. Ea e fiica ta. Sara.
Când aude asta, tatăl meu incremeneste. Ma analizează în liniște iar eu înghit în sec.
Sara: Buna tata..
Tata: Glumiți?
Loren: Nu. Chiar ea e. Nu poți sa n-o recunoști.
Tata vine mai aproape de mine fapt ce ma face sa privesc agitata în alta parte.
Îmi ridica privirea cu degetele sale și ma privește adânc în ochi.
Tata: Dumnezeule. Sopteste. Chiar tu ești.
Ma trage într-o îmbrățișare, fapt ce ma uimit puțin. Însă imediat acest sentiment este alungat de către siguranță. Nu pot sa cred ca ma aflu în bratele tatălui meu. Mi-e foarte greu sa cred. Dar e adevărat!
Abia acum realizez ca a început sa suspine.
Tata: Nu îmi imaginam c-o sa te mai vad vreodată.
Cum sa ii spun ca eu nici măcar nu știam de existanta lui? Evident ca n-o să-i spun asta. Totuși ma simt prost.
Îl strâng mai bine în brate.
Tata: Mi-a fost atat de dor de tine.
Sara: Și mie, tata.
***
După ce am luat cina împreună cu tata, Loren, Jungkook și micuțul Kylen am început sa povestim.
Tata: Deci, ca să înțeleg, ați găsit ceva scrisori în casa în care ați locuit și ați început pur și simplu sa investigați?
Sara: Exact.
Tata: Dar de unde ați știut ca nu-i o minciuna. Sau nu știu. Puteau fi lucruri care s-au întâmplat în trecut.
Cred ca se refera la faptul ca acele scrisori puteau conține ceva ce un viata reala nu mai exista și anume părinții noștri. Mama lui Jungkook - Adda, și tatăl meu - So Joon.
Jungkook: Nu știu. Cred ca am simțit.
Tata da sa spună ceva, însă lui Jungkook ii suna telefonul.
Jungkook: Ma scuzați.
Pleacă pe hol sa vorbească la telefon iar intre timp tata ma întreabă.
Tata: De cât timp sunteți împreună?
Sara: De un 11 luni. Luna viitoare facem un an. Spun zâmbind când ma gândesc.
Tata: Va sta bine împreună.
Zâmbetul îmi creste auzind acestea. Nimeni în afara de prietenii noștri nu ne-a spus ca ne sta bine împreună.
Când jungkook se întoarce avea o privire neutra.
Jungkook: Au găsit dovezi împotriva lor. Nu rămâne decât sa mergem cu ele la politie. Spune așezându-se înapoi pe scaun lângă mine.
Știm deja cu toți la cine se refera asa ca nu mai e nevoie sa întrebam.
Sara: Grozav.
Încă nu-mi vine sa cred ca spun asta, dar ma bucur ca o sa fie închiși. Chiar merita după câte au făcut.
Jungkook: Da. Însă cred ca ar trebui sa mergem acasă acum. E târziu, iar Kylen n-o sa poată dormi de noi.
Tata: Puteți rămâne aici. Ne-am bucura mult.
Sara: Promit c-o sa rămânem, dar azi nu putem. Sunteți toți obosiți și cum a spus și Jungkook Kylen are nevoie de odihna. E încă mic.
Cei doi zâmbesc.
Tata: Bine atunci. Totuși veniți mâine din nou, nu-i asa?
Sara: Sigur.
Înaite sa plec ii îmbrățișez. Pe amândoi.
Tata: Ne vedem mâine atunci. Spune înaite sa plecam.
Dau aprobator din cap zâmbind apoi ma pun pe locul meu din dreapta lui Jungkook.
Le fac cu mana apoi îmi pun centura. Jungkook conduce spre casa, iar tot drumul a fost unul liniștit.
Jungkook: Mai avem încă puțin de indurat iubito. Încă puțin și tot calvarul asta o sa se termine. Dar pana atunci...
Spune în timp cesi duce mana pe coapsa mea, coborând cu ea spre zona interzisa.
Spoiler cap. 51 ⬇️
" Îmi da biberonul cu laptele cald al lui Kylen și urc în cu el în camera. In timp ce-l hrăneam, apare și Jungkook în camera. Zâmbea în timp ce se uita la Kylen.
Jungkook: Abia aștept sa te vad făcând asta și cu copiii nostri."
"Jungkook: Nu cred c-o să-mi ajungă șapte minute pentru ce as vrea sa fac.
Deși nu-l pot vedea, îmi dau seama ca zâmbea. Eu roșesc."
"Ne-am mai jucat câteva ture iar apoi ne-am bătut cu perne, am mâncat dulciuri iar eu și fetele ne-am luat revanșa pentru filmul acela horror și i-am pus pe băieți sa se uite cu noi la desene."
Îmi pare rău că a durat atât, doar ca pur și simplu nu am mai avut idei. 🤷🏻♀️👽
