Hoseok: Da-te jos de pe ea!
Clipește câteva secunde apoi își schimba fața în una furioasa.
- Cine naiba ești? Mârâie la mine.
Alexa respira sacadat în timp ce încerca să-și ia pe ea tricoul larg cu care era îmbrăcată.
- Ramai acolo. Sa nu îndrăznești sa faci ceva ca te omor cu mana mea. Ii spune Alexei care nu se mai mișca.
Hoseok: Vino aici. Ii spun Alexei.
Se uita confuza și derutata la mine, dar totuși de ridica de pe salteaua murdara pe care era așezată și încearcă sa treacă de idiot, dar acesta o împinge, ea dezechilibrându-se, și căzând dând cu capul într-un colt al unui dulap mai mic.
Mici firișoare de sânge au început să-i curgă de la frunte prelingându-se pe tâmplă, apoi pe obraz.
Ma îndrept spre tatal Alexei și îl dau la o parte cu toată puterea de care dispun, făcându-l sa se dezechilibreze și aproape sa cadă.
O ajut sa se ridice și când sa plecam, taică-su îmi da un pumn în obraz de toată frumusețea.
Alexa a tresărit dându-se înapoi.
Totuși, în momentul asta, nervii mei sunt întinși la maxim asa ca încep să-l răsplătesc cu aceeași moneda.
Nu ma opresc pana când Alexa nu încearcă sa ma dea de pe el, probabil pentru deja e inconștient.
Hoseok: Hai sa mergem.
O iau de mana, ignorând faptul ca a tresărit și ieșim din camera, apoi din casa. Chem un taxi și ii spun unde sa ne ducă.
Probabil universul ține cu mine având în vedere ca e trecut de ora 00 și cel mai probabil băieții dorm. Nu de alta, dar nu am energia și răbdarea necesara sa ofer acum explicații. Nici măcar Alexei nu știu ce-o să-i spun.
Cu toate ca sunt conștient ca e mai mult decât nedumerita acum.
Ajunși în fața complexelor de apartamente, dau sa intru în clădire dar Alexa se oprește.
Alexa: Mersi ca m-ai salvat.. Sopteste.
Hoseok: Nu ai pentru ce. Haide.
Vreau sa pornesc spre întrare dar Alexa nu se mișcă.
Hoseok: Ce s-a întâmplat?
Alexa: Știm amândoi ca nici tu și nici ceilalți nu vreți sa mai auziți de mine. Și nu as vrea să-mi reamintiți asta acum...așa că mai bine as pleca..
Hoseok: Unde vrei sa pleci? E trecut de miezul nopții și nenorocitul acela probabil ca și-a revenit. Vrei sa te găsească și de data asta chiar sa te violeze? Sau sa te găsească ceilalți nemernici?
Spun făcând referire la matahalele de la club. Văzând frica din ochii ei ma așteptam să cedeze dar nu a făcut-o.
Alexa: O sa am mai multa grija.. Nu-ți bate capul cu asta...
O ia la pas spre centrul orașului, fapt ce a reușit sa ma irite. Inspir și expir de câteva ori apoi merg spre ea cu pași mari. O iau în brate stil mireasa și întru asa cu ea în clădire.
Alexa: Lasă-mă jos. Ce naiba vrei sa faci? Dă-mi drumul.
Hoseok: Taci.
Spre surprinderea mea chiar tace. O las înapoi jos abia când întram în lift.
Alexa pov.
Nu vreau sa merg acolo. Nu vreau sa stau lângă Hoseok. Nu vreau sa dau explicații pentru ca nu vreau să-mi reamintesc tot ce am făcut. Vreau sa uit tot.
Totuși trecutul nu e de aceeași părere cu mine...
Cand ieșim din lift, Hoseok ma ia de mana înaintând spre apartament.
Îmi e atât de rușine. Nu vreau sa dau ochii cu ei. Nici cu Hoseok nu voiam, deși sunt recunoscătoare ca m-a salvat din ghearele monstrului acela.
Hoseok deschide ușa împingându-mă de la spate sa intru. Inghit în sec.
Totuși în apartament era liniște. Defapt e aproape 1, de ce ma mir?
Hoseok încuie din nou ușa apartamentului, apoi îmi spune sa mergem în vechea camera în care dormeam cândva împreună.
Ma așez pe marginea patului, privindu-l cum merge la dulap de unde scoate un tricoul de-al lui, o pereche de pantaloni scurți și lenjerie intima. Ce ma mira e ca lenjeria era de femei. Și de unde are el asa ceva, nu știu.
Hoseok: Vino cu mine.
Ma ridic de pe pat și îl urmez. Întram în baie unde lasă apa în cada.
Pune hainele pe un suport din plastic, apoi vine spre mine.
Nu-l privesc. Îmi e jenă..
Însă din fericire nici nu ma obliga s-o fac. Totuși următoarele lui mișcări ma sperie.
Își așază mâinile pe marginile tricoului meu și vreau să-l dea peste cap însă îl opresc.
Alexa: M-ma descurc..
Când reușesc să-l privesc, constat ca e încruntat.
Însă nu spune nimic.
Îmi ridica din nou tricoul, făcându-ma sa ma dau mai în spate.
Hoseok: Alexa.
Din nou, ii evit privirea.
Corpul meu e plin de vânătăi și răni, nu vreau sa le vadă.
In plus..imi e jenă având în vedere ca acum ma vede ca pe o stricata care dansează la bara într-un club în care toți o devorează din priviri...
Alexa: Sunt bine, serios. Mulțumesc ca m-ai ajutat. Dar ma descurc acum.. Zic încercând sa par sigura pe sine.
Hoseok: Nu ma face, ca te leg ghem și te dezbrac.
Inghit in sec, deși nu-l cred în stare. De fapt, nu-l credeam în stare nici sa vina în fiecare seara în nenorocitul acela de club...
Probabil ca pot sa ma aștept la orice din partea lui.
Când încearcă iar să-mi dea tricoul jos ma lipesc de perete, dându-i mâinile de pe mine.
Alexa: Lasă-mă..
Hoseok: Tu sa ma lași. Sa ma lași sa te ajut.
Alexa: Sa ma ajuți? De ce sa ma ajuți?
Hoseok: Pur și simplu.
Alexa: Ai venit în fiecare seara în nenorocitul acela de club doar ca să ma simt eu și mai prost decât ma simțeam deja. Si sa ma urăsc și mai mult. Pe deasupra, în ultimele doua zile ai avut și companie. Sa nu mai spun ca în seara asta ai fost în al nouălea cer.
M-ai umilit de față cu tarfa aia, m-ai făcut sa ma simt ca și ultimul om de pe pământ,și poate ca, pe undeva, am meritat. Dar nu veni acum să-mi spui ca vrei sa ma ajuți. Spun privindu-l în ochi. De ce vrei sa ma ranești iar..?
