Lasă bagajele din mâini și ma îmbrățișează. Ii răspund imediat, inhalându-i parfumul. Mama lui apare în câteva momente și când ne vede îmbrățișați, zâmbește apoi dispare în bucătărie.
Jungkook: Merg sa duc astea sus. Apoi mergem sa mâncăm, bine?
Dau aprobator din cap. Îl aștept în același loc cinci minute, pentru ca dacă as fi mers în bucătărie, cu siguranță doamna Adda ar încerca să vorbească cu mine, sa ma sprijine moral, dar nu mi-ar stârni decât tristețe și furie care i se datorează mamei.
Când apare Jungkook, mergem împreună în bucătărie unde mama lui așeza tacâmurile pe masa. Ne spune sa ne așezăm și între timp aceasta pune mâncarea pe masa. Ei doi mâncau și între timp discutau anumite subiecte în care voiau sa ma includa și pe mine, dar nu mai am energia necesara nici sa mănânc. Ma simt distrusa emoțional și psihic.. Ma joc cu mâncarea o bucata bună de timp pana când cei doi observa.
Adda: Nu-ți place mâncarea, scumpo?
Sara: Ba da. Doar ca nu îmi e prea foame. Zic încercând sa schițez un zâmbet.
Jungkook și mama lui fac schimb de priviri apoi Jungkook continua discuția.
Jungkook: Sara, nu trebuie sa te distrugi tu din cauza lor. Știi ști tu ca trebuie sa mânanci ceva. Nu ai mâncat nimic toată ziua.
Sara: Știu, dar pur și simplu nu îmi e foame. Sunt bine, serios. Încerc sa ii asigur. Și nu ma mai gândesc la ei, nu-mi mai pasa ce fac ei acum ca am aflat adevărul.
Evident, mint. Toată ziua mi-a stat capul doar la cele auzite. Și probabil ca cuvintele acelea o sa ma bântuie de acum încolo..
Jungkook oftează apoi continua sa mănânce, la fel făcând și doamna Adda. După ce ne ridicam de la masă, Adda ne spune ca putem sa mergem în camera noastră pentru ca probabil suntem obosiți. Casa doamnei Adda nu e nici imensa, cum e cea a lui Hyeon, dar nu e nici foarte modestă. Avea un parter drăguț, și etajul era la fel. Totul era foarte curat.
După ce am urcat scările, în fața noastră se întindea un hol destul de îngust, având patru uși. Doua pe partea dreapta și doua pe partea stânga. Îl urmez pe Jungkook la ușa din capăt, una dintre cele doua de pe partea stânga, și întram înăuntru.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
E o camera foarte drăguța. Adda apare în spatele nostru și ne întreabă dacă ne place.
Jungkook: Bineînțeles, mama. Mulțumim.
Adda: Nu aveți pentru ce, dragilor. Ne vedem dimineața, și sper c-o sa aveți loc în pat. Spune chicotind.
Toată lumea știe acum ca eu și Jungkook formam un cuplu, inclusiv mama lui. Iar faptul ca patul este puțin mai mic decât suntem noi doi obișnuiți, ma face sa ma gândeasc la multe lucruri. Totuși nu cred ca ideea asta tâmpită merge în contextul asta.
Adda iese din camera iar Jungkook ma privește, apoi privește patul din camera.
Sara: Merg sa fac un dus..zic luându-mi pijamalele cu mine.
Jungkook incuviinteaza, iar eu ies din camera și merg în baie.
Jungkook pov.
După ce Sara a plecat la dus, ma trezesc cu capul împânzit de gânduri negre. Dacă o să-și facă ceva? Dacă o sa se raneasca iar? Exact ca si acum un an, când abia s-a mutat la noi și și-a făcut rănile acelea pe mâini? Nu pot sa stau liniștit, asa ca ies din camera mergând la ușa de la baie. Nu auzeam nici apa și niciun alt sunet. Apăs pe clanță și constat ca nu a încuiat ușa. Însă ce vad în fața ochilor ma îngrozește. Sara avea un pumn de pastile în mana fiind cât pe ce sa le înghită, dacă nu apăream eu. Ma reped la ea, luându-i mana întra mea încercând sa ii arunc pastilele. Era lipita cu spatele de pieptul meu și încerca să scape de bratele mele care o înconjurau.
Jungkook: Sara, ce e în capul tău? Spun încă încercând sa ii iau pastilele din palma.
Sara: Lasă-mă! Dă-mi drumul!
Într-un final le scapă pe toate pe gresie și în scurt timp se prăbușește și ea. Însă reușesc s-o prind înaite sa se lovească. Ma las și eu jos, fiind încă în spatele ei. Nu îmi ia mult timp să-mi dau seama ca a început sa plângă. O întorc cu fata spre mine, îmbrățișând-o. Ii mângâi spatele și creștetul capului lăsând-o sa se descarce.
Sara: Trebuia sa ma lasi sa iau pastilele alea! Spune plângând în continuare.
Jungkook: E ultimul ultimul pe care o să-l fac vreodată. Nu trebuie sa te lași înfrântă de tot ce s-a întâmplat. Nu uita ca sunt aici, cu tine. Trecem împreună și peste astea. Bine?
Nu îmi răspunde. Nici nu ma așteptam s-o facă. Plânge în continuare ținându-se se tricoul meu, de parca ar pute asa cada mai jos de podea.
Sara: Te rog, dă-mi pastilele alea. Zice privindu-mă disperată încă având ochii plini de lacrimi.
Jungkook: Nici nu ma gândesc. Nu te las sa faci asa ceva. Spun hotărât privind-o cum își lasă din nou capul în pieptul meu.
Sara: Te rog, Jungkook! Nu mai vreau sa trăiesc asa! Nu mai vreau sa plâng! Nu mai vreau sa sufăr! Nu mai vreau sa ma gândesc într-una la nenorociții aia! Nu mai vreau nimic din toate astea!
Doamne, cât ma doare s-o vad asa și sa știu ca, momentan, nu am cum s-o ajut..
Jungkook: Știu iubito. Dar nu o sa mai dureze mult. O sa vezi ca încet, încet toate o sa se așeze la locul lor. Karen și Hyeon o sa plătească pentru ce au făcut.
Sara: Nu contează..asta n-o sa schimbe ce-a fost...zice suspinând.
Jungkook: Știu. Dar o sa schimbe ce-o sa fie.
Își ridica capul, fixandu-mă cu privirea și începe sa vorbească cu vocea tremurândă în timp ce alte lacrimi își făceau apariția pe chipul ei angelic.
Sara: L-a lăsat sa ma violeze. L-a lăsat sa facă ce a vrut cu m-mine fără sa ii pese ca sunt c-copilul ei...
La mulți ani cu ocazia zilei de 8 martie!❤️❤️ Și happy Birthday Min Suga!!🎂✨💗💜💕
