Hobi: La naiba, am început sa am sentimente pentru tine!
Asta a durut mai rău decât toate loviturile și insultele pe care le-am primit pana acum.
Îmi ridic privirea plina de lacrimi, întâlnindu-o pe a sa. Avea lacrimi în ochi și ma privea cu disperare.
Am început sa am sentimente pentru tine.
Alexa: Eu...
Hobi: Tu? Tu ce?! Nu știi ce minciuna sa mai spui?!
Alexa: Nu te mint. Reușesc sa șoptesc într-un final.
Capul îmi era din nou în pământ. Nu vreau să-l privesc. Nu mai pot să-l privesc.
Îmi e prea rușine după toate lucrurile pe care i le-am spus în seara asta. Mai ales după ce a văzut în seara asta.
Hobi: Macar mai ești virgină? Sau și în privința asta m-ai mințit?
Alta palmă. Fix asa se simte. Încă puțin și ma face curva. Desi cred ca are tot dreptul s-o facă.
Alexa: Dacă ți-aș spune, m-ai crede?
Acum el e cel care tace. Mi-am dat seama oricum ce voia sa spună. Pana la urma și tăcerea e un răspuns.
Liniște. Asta e tot ce ma înconjoară în momentul asta. Asta și celelalte emoții și sentimente pe care le simt.
Și eu m-am îndrăgostit de el, dar după toate astea nu mai avem nicio șansă să fim împreună. Nu după cat l-am mințit.
Are tot dreptul din lume sa fie supărat și nervos și tot ce mai e. N-o să-l judec pentru asta. Nu am cum să-l judec. El a fost sincer cu mine încă de la început. Pe când eu? Îl mințeam de fiecare data când deschideam gura.
Hobi: Și când voiai sa te sărut mințeai?
Alexa: Te-am mințit legat de multe lucruri, știu asta, dar asta ar fi ultimul lucru pe care l-aș face...ii spun cu toată sinceritatea de care dau dovada. Cu toate ca nu cred ca mai are vreun rost.
Hobi: De ce mi-ai spus atunci în parc toate lucrurile alea? Cu părinții tăi și cu tine când erai mica. Și te jucai cu taica-tu fotbal și toate alea? Ca să îmi fie mila de tine?
Alexa: Sincer? Ți-am spus pentru ca asa visam ca ar putea fi familia mea. Părinții mei nu mi-au arătat un dram de afecțiune de noua ani încoace. Și când ți-am spus toate acele lucruri încercam sa ma conving pe mine ca pe undeva, părinții mei tot țin la mine. Chiar dacă nu o arata...
Hobi: Nu mai are niciun rost. Nu pot sa mai am încredere în tine.
Zice și cu asta iese trântind ușa. Ma uit ca prin ceață la ușa și sper c-o sa se întoarcă. C-o sa ma ia în brate și-o sa ma lase să-mi cer măcar scuze.
Acum ca ma gândesc...nici asta nu am făcut..
Tot drumul spre casa a fost lung și plin de lacrimi și suspine. Dar mi-o merit. Când deschid ușa de la întrare constat ca tata e acasă..
Intru înăuntru și vreau sa urc în liniște în camera mea însă apare de nicăieri speriidu-mă.
Tata: Unde ai fost pana la ora asta, tarfo?
Alexa: L-la munca..
Tata: Ma rog. Unde-mi sunt banii?
Imi deschid fermoarul de la ghiozdan și ii dau tot banii pe care i-am câștigat în seara asta.
Tata: Doar stat?!
Alexa: D-da..
Tata: Curva proasta! Nu ești bună de nimic!
Și după asta a început sa ma lovească cu toată puterea de care dădea dovada.
După 30 de minute ajung sa fiu întinsă la podea cu sângele care îmi curgea din tâmplă, din nas și din buza și îmi înconjor burta cu mâinile încercând sa diminuez durerea.
Tata: Daca mai vii cu asa puțin data viitoare nu o sa ma mai rezum doar la bătaie! Urla și cu asta dispare pe ușa de la întrare.
Știu ca nu se întoarce repede, asa ca nu ma grăbesc sa ma ridic prea repede. Ma dor toate oasele, mușchii dar mai ales sufletul.
M-am saturat sa îndur toate astea. Nu mai pot. Dar trebui sa continui pentru ca altceva nu am ce face.
Lacrimile mi se tavaleau pe obraji, mai apoi pe gresie. Ma gândesc la Hobi. A avut atâta grija de mine, iar eu l-am dezamăgit. Cum fac eu de obicei. Nu-s bună decât la a dezamăgi lumea. Ma urăsc.
A doua zi la școală a fost exact ca și înaite sa ii cunosc pe băieți și pe fete. Eram inexistentă.
Bine, poate și din cauza ca nu am ieșit toată ziua din clasa.
Totuși, Rose a venit și a încercat sa vorbească cu mine. M-a întrebat ce am pățit la buza dar i-am spus ca am căzut. Apoi m-a întrebat unde am fost toata noaptea și de ce nu m-am întors la apartament. Nu am știut ce sa ii răspund.
Zilele și lunile treceau iar eu eram tot mai terminata psihic. De când m-am întors înapoi acasă tata ma bate de trei ori mai rău decât pana acum, încât abia îmi pot ascunde vânătăile și rănile pe care mi le face.
Mai avem puțin pana la vacanta de vară dar eu una nu o aștept chiar deloc. Cât sunt la școală, măcar sunt în siguranta. Dar la vara nu o sa mai fiu...
Saptamana trecuta am împlinit 16 ani, dar oricum a fost o zi ca oricare alta. După școală a trebuit sa merg la nenorocitul acela de club apoi acasă la neghiobul de taică-miu.
Cât despre Hoseok...incerc să-l uit..desi e al naibii de greu când vine în fiecare seara în clubul acela și ma privește de parca ar vrea sa vada prin mine.
În afara de dispreț, silă și nervozitate nu am citit pe fața lui.
Azi după școală, sunt nevoita sa ma îndrept din nou spre locul în care, cel mai probabil o să-mi găsesc sfârșitul.
Seara, pe la 21 Hoseok își face din nou apariția. Însă de data asta nu fusese singur. O fată puțin mai înaltă decât mine, blonda cu ochii albastri și cu niște forme de invidiat i-a ținut companie.
