Capitolul 14.

1.5K 83 13
                                    

,,Din lumi infinite, lumea mea ești tu!"


Stormy


Coborâm în bucătărie și îi zăresc pe părinții brunetului așezați deja la masă.
Când ne văd aceștia ne zâmbesc politicos, iar Anastasia ne face semn să ne așezăm și noi.

—Am auzit că plecați în vacanță, rupe tăcerea mama brunetului după câteva minute bune.

—Da, abia aștept, deși i-am spus lui Marko că am fi putut petrece timpul și aici, în Monaco. Nu am apucat să văd mai nimic și mi-ar fi plăcut să ne plimbăm puțin.

—Sunteți bine veniți aici mereu, răspunde Christian. Mykonos este o insulă foarte frumoasă și se merită să mergeți în vacanță acolo. Vă mai relaxați și voi.

—Vezi? Putem veni aici oricând vrem, îmi zâmbește bărbatul cu ochi negri. Vom avea timp după să vizităm Monaco-ul oricând îți dorești.

După ce mâncăm, ne ridicăm și mergem în dormitor. Nu știu dacă mi s-a părut sau nu, dar părinții brunetului se comportau cam ciudat și parcă își vorbeau din priviri, evitând privirea mea atunci când o întâlneau... Oare îmi ascund ceva sau pur și simplu le au pe ale lor? Poate sunt îngrijorați și supărați pe motivul acela cu organizația de care mi-a spus Marko. Habar nu am!

Deschid șifonierul și îmi dau seama că nu am haine. Când am plecat din Los Angeles, înafară de un geamantan cu haine pe care mi-l pregătise Marko în grabă, nu am luat nimic cu mine. Cum pot merge într-o vacanță fără câteva haine mai bune?!

—Marko, eu am o problemă, spun dezamăgită.

Bărbatul scoate ochii din telefon și mă privește așteptând să continui.

—Înafara de hainele pe care mi le-ai pus în geamantan când am plecat, eu nu am nimic mai special cu ce să mă îmbrac.

—Nu-i nimic. Ai treabă?

—Poftim?

—Acum, ai treabă? repetă din nou.

—Ar fi trebuit să fac bagajele, dar înafara de al tău, nu am ce bagaj să mai fac.

—Atunci îmbracă-te, mergem la cumpărături, îmi zâmbește în timp ce se ridică din pat. Cu ocazia asta o să vezi si puțin din Monaco.

Preț de câteva secunde rămân pe gânduri. Oare nu ar fi o idee mai bună să reprogramăm această vacanță? Măcar până ajungem acasă ca să îmi iau din lucruri. Of, dar cu siguranță el a așteptat să mergem în Mykonos, a programat toată vacanța, nu vreau să îi stric planurile. Până la urmă o să îmi iau câteva haine de aici și contează ca noi să fim fericiți și să ne relaxăm.

Mă îmbrac lejer, cu o maletă albă, o fustă neagră din mătase, iar în picioare îmi iau niște sandale albe cu șireturi care vin împletite până la genunchi, cu toc mediu, singurele pe care Marko a ales să mi le pună în bagaj. Contrar așteptărilor, din multitudinea de haine pe care le aveam în șifonier, a ales niște lucruri chiar drăguțe.

Ne urcăm în mașină și mergem în căutarea de magazine. Tot drumul Marko mi s-a părut puțin absent, dar am ales să nu bag de seamă și să cred că stă cu gândul la problemele lui din organizație. Știu că se întâmplă să mai ai și zile proaste, mai ales când ai o responsabilitate atât de mare ca a sa, iar eu nu vreau să fiu cicălitoare și să îl mai bat la cap, oricum cred că am făcut-o destul în această dimineață când i-am propus ideea mea. Sper să se mai gândească la această propunere, de exemplu, dacă ar fi acceptat, acum ar fi putut cu ușurință să se descarce povestindu-mi ce se petrece. Îmi pare rău să îl știu așa și să îl văd atât de absent și nu pentru că nu îmi oferă atenție, ci pentru că știu că ceva îl frământă.

MarkoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum