Marko

Capitolul 17

,,Te poate seduce sau te poate distruge, toate astea cu zâmbetul pe buze "

Prima oră cu doamna dirigintă a decurs minunat. La sfârșit, aceasta chiar la felicitat pentru prezența la oră pe Marko. Doar imaginați-vă cum ar fi să ajungă profesorul să vă felicite pentru prezența la primele ore din program...
Cum prima oră s-a dus, așa au trecut și celelalte ajungând la jumătatea programului fără a-mi da seama. Urmează pauza mare și băieții se vor reuni din nou în curte, nu știu cum va face Marko să scape și de data asta de mine.

Nu vreau să par sâcâitoare, dar dacă nu îmi spune și tot ascunde lucruri de mine, nu știu cum va decurge relația noastră. Vreau să știu de la început dacă pot avea încredere în el, dacă pot vorbi ceva serios cu el sau se va ascunde în continuare de mine. Nu vreau să mă trezesc apoi că sunt singură într-o relație. Am mai spus, decât singuri împreună, mai bine single amândoi.

Ora de geografie s-a dus foarte repede urmând ca soneria să ne anunțe că putem pleca în pauză. Cu toții coborâsem la dulapuri pentru a ne lăsa manualele, urmând ca mai apoi să ieșim în curte.

Observ cum Marko mă urmărește cu privirea până în momentul când afară se auzi sunetul puternic al unor motoarele de mașini, ce îi acaparase toată atenția și îl făcu să plece spre ieșire.

—Nu ai de gând să cobori și tu? Mă întreabă Lisa amuzată de situația în care mă aflu.

—Ba da. Dar nu mă grăbesc. Vreau să prind momentul oportun.

—De ce nu îl lași în pace? Poate chiar erau supărați pe faza cu petrecerea.

—Chiar crezi minciuna aia? Mereu ai ținut cu el...

—Stormy, ca băiat îți spun că acesta reprezintă un motiv de supărare pentru o gașcă întreagă. Adică să pierzi o noapte plină de mâncare, băuturi, fete... chiar reprezintă un motiv de supărare. Îmi aruncase Erick hotărât cuvintele, încruntându-se la mine amuzat.

—Cum zici tu, eu trebuie să cobor acum. Am să vă demonstrez că nu este chiar așa.

După ce le trântesc și un ,,pa,, hotărât, îmi închid dulapul și dau să ies spre ieșire.

Nici nu dau bine să plec că ce credeți... soarta îmi întoarce din nou o palmă.

—Stormy, ce bine că am dat de toți trei aici, zise diriginta în timp ce făcea pași mari spre noi. Voiam să vorbim de castingul pe care îl pregătiți pentru trupa de muzică a liceului. Săptămâna asta luați vacanța de primăvară și înainte de asta, aș vrea să îmi spuneți ce ați decis până acum.

—Doamna dirigintă, este pauză! Nu ați putea să ne luați de la niște ore de matematică săptămâna asta ca să discutăm? Îi răspunse Erick, în timp ce voia să se facă nevăzut.

—Foarte amuzant, dragule. Răspunsul este categoric nu.

—Doamna, Erick are dreptate! Eu trebuie să ajung neapărat undeva. Zic, încercând să ies și eu din această ecuație, dându-i dreptate bunului meu prieten, chiar dacă mai devreme mă enervase.

—Stormy, după ce că te-am salvat de domnul de muzică, fiindcă a vrut să te exmatriculeze, eu zic să taci. Acum trebuie să îi demonstrezi doamnei director, că tu chiar te implici în activitățile liceului. Amenințarea din vocea dânsei mă făcu' să îmi reiau din nou poziția de ,,drepți,, în fața ei.